Într-adevăr aprilie de-l nărod

Așa zice bunica mea când se referă la luna asta și până acum câteva zile nu prea realizam câtă dreptate are.

Astăzi dădeam turele obișnuite pe blogu lu când mi-a atras atenția un post care spunea cam așa… „ploile de aprilie aduc florile de mai”… post de pe blogul lui eleny. Curiozitatea nu m-a lăsat în pace și am intrat să văd despre ce e vorba, iar apoi m-am gândit la ce am pățit eu azi cu minunata noastră vreme de aprilie și că dacă eleny are dreptate, mai o să fie tare înflorit.

Dar să vă spun ce am pățit azi:

Plecam liniștită din Chișoda cu autobuzul. Când am urcat în autobuz picura puțin, dar nu era cine știe ce. La intrare în Timișoara deja nu mai ploua deloc. Eu eram oricum pierdută în lumea mea, cu căștile în urechi, când de-odată a început să dea cu piatră (așa se spune la Sălaș. Grindină e literar). În momentul acela eram pe la intersecția lu Iuliu Maniu cu Calea Șagului. Când am ajuns în stație la Sinaia, doar ploua torențial. Am zis mulțumesc Doamne, că poate îmi găurea în amar umbrela.

Prin acea ploaie torențială am pornit rapid spre casă, pe jos și după… 300 m… deja îmi erau uzi pantalonii până la jumătatea gambei, totuși papucii mi-au rezistat eroic. Minunat, m-am gândit. Bine că pantalonii i-am luat azi direct de pe calorifer că-mi cășunase pe ei.

După alți… 200 de m… ploaia s-a redus considerabil la câțiva stropi și a ținut-o tot așa până am ajuns acasă.

În timp ce îmi căutam disperată cheile… pentru că nu le găsesc niciodată… mi-am dat seama că bunica mea chiar are dreptate. Aprilie e nărod rău. (nărod e regionalism și înseamnă… rău sau nebun… antonimul lui cuminte).

Și… culmea… mai trebuie să mai și plec de acasă ca să merg la școală. Horror! Bine că îmi dă mami mașina :D.