Stiti de cand imi doresc sa vad un show aerian? Stiti? Stiti cate editii de Timisoara Air Show am ratat? Stiti ca am vrut sa merg pana si la Saulesti, langa Deva, doar pentru a vedea un Air Show? Si la Arad… si tot nu am ajuns. Pana anul acesta, evident :))). Dar presupun ca lucrurile intotdeauna se aseaza in ritmul lor… chiar daca eu accept mai greu acest aspect :D.
Ce s-a intamplat in 2018?
A fost foarte ciudat, sincer :)). Pentru ca Timisoara Air Show a avut loc cu exact o saptamana inainte de nunta noastra. Eram ferm convinsa ca il voi rata. Apoi a trebuit sa ramanem in oras pentru OFF. Si daca tot eram aici, de ce sa nu mergem si la spectacolul aerian?
Asa ca sambata, pe la 6, am cules-o pe Adri, care nu avea alt program si ne-am indreptat agale spre aeroport. Peste ce am dat? O super aglomeratie, de a trebuit sa ne parcam masina la Gmama zborii, langa ceva sat care nici acum nu stiu cum se numeste si sa mergem pe jos vreo 5 km, lejer, peste camp.
Organizarea
Ar fi fost absurd sa ma astept sa apar putin dupa inceperea evenimentului la aeroport si sa am loc de parcare in primul rand :))). Dar mi s-ar fi parut cumva mai normal daca ar fi existat un trotuar sau ceva autobuze care sa duca oamenii la aeroport. Si aici nu vorbesc despre raposatul RATT. Consider ca organizatorii evenimentului trebuiau sa ia in considerare toate aceste aspecte. Pentru ca cele 200 de locuri de parcare ”noi” de la aeroport, organizate TOT pe camp, nu aveau cum sa faca fata. Si asta cred ca stia toata lumea de la bun inceput.
Trecand peste mica noastra peregrinare asemenea evreilor ce au fugit din Egipt, ajunsi la destinatie am descoperit o mare de oameni, cateva mii, ca sa fiu mai precisa, casute peste casute cu chestii de vanzare, mai ales avioane de toate felurile, foarte multi copii si niste comentatori care pareau urmasii lui Topescu. Dar, cel mai important, am descoperit, pe cer, multe, multe avioane, care mai de care mai ghiduse.
The Air Show
Spectacolul aerian mi-a placut la nebunie. As vrea sa pilotez si eu un avion candva. As vrea sa fac tumbe prin aer si inimioare pe cer. As vrea sa vad lumea cum se apropie vertiginos de cabina si, aproape in ultima clipa, cum vazduhul mi se deschide in fata. Oamenii care fac asta mi se par extrem de curajosi. Dar si putin nebuni, daca e sa fim sinceri. Si spun asta cu mana pe inima. Pentru ca mie imi place foarte mult sa zbor. Dar as minti daca nu as recunoaste ca am o oarecare teama, adanc in suflet. Pentru ca e lung tare drumul pana jos.
Trecand peste temerile mele, trebuie sa spun ca Timisoara Air Show a fost foarte tare. Am vazut avioane mai mici sau mai mari, avioane de agrement si avioane de lupta. Am vazut si ceva avion mare si gras care parea un autobuz in aer. Sa nu uitam de parasutisti, care au reusit sa mai faca si ceva figuri. Ca doar asa se face cand esti aproape in cadere libera :))).
Si am fi stat pana la sfarsit, daca nu ne speria ploaia. Eram noi super flower power, imbracati lejer, cand un ditamai norul a ascuns soarele, vantul a inceput sa bata cu putere si ni s-a facut frig instant. Asa ca am fost nevoiti sa parasim incinta, dar inceputul mi s-a parut promitator. Astept cu nerabdare editiile viitoare, pentru a ma bucura de un alt spectacol. Si va las cu multe poze, ca sa va bucurati de priveliste.
Sa stiti ca Flavius a fost extrem de prolific si a facut cateva sute de poze. Mi-a fost super greu sa le aleg doar pe acestea. Deci ce ati spune de un album pe Facebook cu alte imagini de la Timisoara Air Show? Intreb ca sa stiu daca are rost sa mai ofer retelelor de socializare continut gratuit :))).
Voi ati fost la un show aerian pana acum? Daca da, sunt curioasa cum vi s-a parut. Daca nu, sper ca v-am convins ca a venit timpul sa mergeti ;).
