cochete pe biciclete

Cochete pe biciclete

Imi pare rau ca nu am scris mai repede despre acest eveniment, dar ati vazut ca am avut foarte multe de spus saptamana aceasta si chiar nu as fi avut cum sa va povestesc mai devreme. In plus, aici cititi un blog, nu un ziar, deci iertati din start intarzierile. Asa ca hai sa trecem la treaba si sa va povestesc de ce mi-a placut mai mult Cochete pe biciclete decat Pedalarea de primavara (despre care vorbeam aici). Dar si ce anume m-a deranjat putin.

Adunarea

Cel mai mult m-a stresat la acest eveniment tinuta. Pentru ca eram cochete pe biciclete si nu puteam sa apar in tinuta sport pe care am avut-o la pedalare. Dar cum am imprumutat bicicleta lui Toma, again šŸ˜€ (multumesc, Toma!!!), nu puteam sa fiu nici mega fancy cum am vazut pe pinterest. Asa ca am decis sa adopt un stil mai hippie, cu blugi si o semi-rochita mai lunguta si mai larguta :D. Completat minunat de o esarfa prinsa pe cap. Si cu ochelarii mei rotunzi, eram din nou Janice :))).

cochete pe biciclete

Am fugit la Toma sa iau bicicleta dupa care, plina de curaj, am pornit pe strazile Timisoarei, complet singura. Si da, poate vi se pare ca dramatizez, dar stiti ca mie mi-e frica sa merg cu bicicleta prin oras. As fi complet inconstienta sa nu imi fie pentru ca stiu cum se conduce. Insa nu am lasat acest lucru sa ma descurajeze, ci am avut grija maxima, am ales traseul cel mai ferit si am ajuns cu bine la Timco. Ba chiar am mai si indrumat o alta biciclista care nu stia pe unde sa mearga.

In ceea ce priveste numarul de participanti, evident ca a fost mai putina lume la Cochete pe biciclete pentru ca evenimentul era dedicat doamnelor. Dar cum barbatii nu se prea pot abtine, au aparut si domni in peisaj. Si hai ca nu m-ar fi deranjat sa vad doar tatici cu fetite.Ā  Chiar i-am admirat pe acestia. Pe mine m-au deranjat niste domni care nici macar nu erau cocheti si care au devenit pe traseu factori perturbatori.

Inteleg nevoia de evenimente pentru biciclisti in orasul nostru, dar mi se pare putin lipsit de bun simt sa dai buzna intr-un eveniment pentru doamne doar ca sa te dai in spectacol. Si, mai aiurea, nimeni sa nu iti spuna nimic.

Dar sa trecem peste pentru ca asta tine de educatie.

cochete pe biciclete

Photo credits: Anita Bejenaru

Traseul cochet

Avand in vedere ca la Pedalarea de primavara am zis ca o sa mor pedaland, acest traseu a fost floare la ureche. Atat de floare incat am ajuns printre primii 10 la Vineri 15, punctul final al traseului. Si mi-a placut la nebunie. Nu am mai mers doar pe bulevardele aglomerate din Timisoara, ci am adaugat niste stradute dragute si umbrite. Iti era mai mare dragul sa te plimbi pe acolo.

Bineinteles ca am fost insotiti de politie, care nu erau foarte simpatici, dar sa zicem ca ii iertam, iar voluntarii ne-au indrumat la fiecare cotitura. Si ca sa fie totul perfect, mai auzeam in jurul meu si tot felul de conversatii spumoase. Cred ca nu o sa uit niciodata cum un baietel de langa mine ii reprosa matusii lui ca nu a facut ceva, iar la final spune: Sa stii ca m-ai dezamagit, dar te-am iertat pentru ca te iubesc. Nu cred ca avea mai mult de 9 ani, dar era super simpatic. I love it cand copiii mici se comporta ca si oamenii maturi si spun chestii de genul acesta :D.

cochete pe biciclete

Prezentarea de moda Cochete pe biciclete

Dupa ce am sosit la Vineri 15 am avut parte de o super surpriza. Pentru ca in Timisoara exista un catalog de moda pentru bicicliste, pentru prima oara in istoria evenimentului a fost organizata o parada de moda. Astfel, am putut admira creatiile Andreei Micle (despre care sper sa va spun mai multe in curand), Tricoul Inteligent al Paulei Aldescu (mi-au placut la nebunie mesajele Duniei si felul in care integreaza una dintre cele mai mari pasiuni ale mele, lectura, in creatiile sale) si rochiile de inspiratie traditionala semnate de Mirela Ciora Corcosa (unde am putut vedea live un model ce imi place la nebunie si care are sanse foarte mari sa se concretizeze in tinuta domnisoarelor mele de onoare :D).

Din pacate, nu am putut sta la tot evenimentul pentru ca a trebuit sa plec, insa ceea ce vreau sa subliniez este ca aceste creatii nu sunt toate ok pentru biciclit :)). Sau poate nu am eu bicicleta potrivita pentru ca multe dintre cochete chiar aveau niste tinute super faine. Am vazut fustite de tul, palarii, pantofi cu toc (:-O :-O :-O) si tot felul de nebunii, ca sa nu mai spun de cele mai colorate cosuri cu flori si de o tipa care avea 2 rate uriase pe bicicleta ei :))).

cochete pe biciclete

Concluzii

Deja am 2 evenimente bicicliste la activ si pot spune ca am tras cateva concluzii privind viata pe 2 roti din Timisoara:

  1. Sunt foarte multi biciclisti in orasul nostru, toti ahtiati dupa evenimente
  2. Pistele pentru biciclisti sunt putine si semi-inexistente
  3. Sa circuli pe sosea cu bicicleta este foarte periculos
  4. Santierele numeroase fac viata biciclistilor un cosmar
  5. Politistii iau in considerare biciclistii putin spre deloc
  6. Sunt multe bicicliste in Timisoara
  7. Primaria nu prea face nimic pentru a imbunatati viata biciclistilor (Verde pentru Biciclete este un proiect privat)
  8. Exista si biciclisti teribilisti in Timisoara, care pun o pata neagra pe imaginea tuturor iubitorilor acestui sport
  9. Imi pare rau ca trebuie sa spun lucrul acesta, dar trebuie sa stiti ca exista multi oameni prosti in acest oras

Cam asta ar fi. Pana la urmatorul eveniment nu pot decat sa va urez biciclit placut si aveti grija in trafic.

cochete pe biciclete Photo credits

P.S. Nu uitati de provocarile pentru 30yearschallenge. Le astept in commentarii. Iar daca ati fost la Cochete pe biciclete sau sunteti biciclisti, sunt curioasa cum vi se pare voua biciclitul urban.

pedalarea de primavara

Pedalarea de primavara

La Salas, in vacante, eram mare fana biciclete. Dar am mai spus asta. Ceea ce vreau sa stititi este ca duminica, laĀ Pedalarea de primavara, mi-am invins una dintre frici si am biciclit prin Timisoara.

pedalarea de primavara

Marea adunare a biciclistilor timisoreni

DespreĀ Verde pentru biciclete si Pedalarea de primavara ca si actiune am mai vorbit aici. Dar sa vorbesti este simplu. Duminica, in schimb, am trecut la fapte, iar pe la 10:20 eram cu Flavius, pe biciclete, pe platforma Timco.

Pentru ca noi nu aveam biciclete proprietate personala, a trebuit sa imprumutam. Mie mi-a dat-o Andrei pe a lui (multumesc!), numai buna pentru trick-uri, iar Flavius a utilizat-o a lui Toma (care a fost la fel de grozav ca numele lui si ne-a sarit in ajutor). A durat 5 minute sa ne acomodam, insa, ajunsi la Timco, am aterizat in raiul biciclistilor. Mici, mari, inalti, scunzi, fete baieti, erau biciclisti peste tot. Isi legau numerele, povesteau, faceau glume, se vedea clar ca nu e prima lor pedalare.

pedalarea de primavara

Eu, in schimb, eram hyper. Filmam, radeam, faceam poze si nu ma puteam opri sa nu ma uit dupa biciclete. Ajunsesem sa ma simt putin stalker, asa de atent le studiam :)). Dar cum as fi putut sa nu fac asta? Cand am vazut unele mai cute decat prevede legea.

9 km si-un plaman

La 11 fix, cu precizie nemteasca, am demarat pedalarea de primavara. La inceput a parut super lejer. Primul kilometru l-am facut fluierand. La fe si al doilea si al treilea. Problema a aparut cand am trecut pe sub pasajul Michelangelo unde, dupa vreo 6-7 kilometri de pedalat, pur si simplu a trebuit sa cobor de pe bicicleta la jumatatea pantei.

pedalarea de primavara

In apararea mea, nici bicicleta lui Andrei nu m-a ajutat in acest moment. Daca pana aici am profitat de dimensiunile reduse pentru a ma strecura printre biciclisti, aici, cu viteza ei unica, m-a adus la capatul puterilor. Dar am avut noroc cu Flavius, care m-a incurajat constat. Si dupa ce am iesit la drumul drept, am reusit sa ma redresez si sa nu ajung ultima in Unirii, impinsa de la spate de masina de politie :D.

La destinatie respiram ca ultimul, cel mai inrait fumator. Eram rosie de parca urma sa explodez. Si ma durea groaznic fundul de la scaunul de bicicleta. Dar a meritat din plin (chiar daca inca am febra musculara).

pedalarea de primavara

Unde s-a mutat hotararea

In ciuda acestor vicisitudini si a firii mele putin inclinate spre suferinta fizica, nu am plecat direct acasa din Unirii. Nu, nu, nu! Am ocolit pe la pasajul pietonal prin care trecusem de dimineata pentru a mai face un boomerang (sau 2 :))).

Ha!

Bine, trebuie sa recunosc, pentru a ajunge acolo am facut schimb de biciclete cu Flavius. Pe a lui Andrei pur si simplu nu mai puteam sta. Iar cand am ajuns acasa, am mai avut putere doar sa ma tarasc in pat si sa adorm.

pedalarea de primavara

Concluzii

Pedalarea de primvara a fost o experienta extraordinara pentru mine. Si iata cateva concluzii la care am ajuns:

  • mai vreau si la alte pedalari. Abia asteptĀ Cochete pe biciclete
  • am nevoie de o bicicleta dragutica, de oras (daca cititi aceste randuri si vreti sa colaboram in schimbul unui Pegas dragut – sau mai discutam :))) – nu ezitati sa ma contactati)
  • sa fii biciclist in Timisoara este foarte greu, iar oamenii care pedaleaza sunt adevarati eroi
  • o sa fim o familie biciclista (when the time comes :D)
  • pantele nu sunt pentru mine
  • fundul este o zona unde este oribil sa ai dureri :))))
  • singurul mod in care as merge cu bicicleta la lucru ar fi sa se faca piste pana in fata firmei
  • este minunat sa iti infrunti temerile

pedalarea de primavara

Cam asta ar fi. Voi ce ati mai facut in weekend? Pe unde mai pedalati?

Va pup!

Verde pentru biciclete

Verde pentru biciclete

Nu pot sa spun ca imi amintesc cu precizie momentul in care am inceput sa ma dau pe bicicleta. Stiu ca m-a invatat tata si cam atat. Imi amintesc unĀ BMX mic si galben care zacea la un moment dat pe la noi prin uscatorie. Si imi amintesc plimbarile pe care le faceam pe portbagajul bicicletei tatalui meu. Dupa care ajung pe fast forward undeva la 14 ani si cererile insistente pe care le-am facut pentru a avea propria mea bicicleta. Asta era trendy in vara aceea la Salas, iar eu nu puteam fi mai prejos.

Pana la urma, dorinta mi-a fost indeplinita si am primit o bicicleta rosie super draguta. M-am incadrat in norme si am pedalat into the sunset :)). Bine, evident ca exagerez, dar am facut destul de multe plimbari cu prietenii. Iar prima pasiune adolescentina a contribuit serios la apropierea tot mai mare de ciclism. Din pacate, la 14 ani iubirile sunt la fel de efemere ca florile de cires, iar a mea nu a fost exceptie. Si cum fizic vorbind sunt mai predispusa spre ciocolata decat spre sport, pe bicicleta cea rosie a ajuns sa se depuna un strat gros de praf.

Ciclist in Timisoara

Dupa ce am crescut si am ajuns sa muncesc destul de departe de casa (eu am idei mai stranii despre distante :D), m-am gandit sa incep sa merg cu bicicleta la job. Si chiar as face asta pentru ca nu sunt chiar atat de lenesa incat sa nu pedalez nici macar pe teren plat. Problema, insa, intervine in trafic. Pentru ca eu circul toata ziua cu masina prin oras. Uneori nici asa nu ma simt in siguranta. Deci cum as putea sa imi gasesc linistea ca si biciclist? Mai ales cand aud toate povestile de groaza ale lui Andrei, care nu are frica si pedaleaza toata ziua.

Care sunt problemele? Sa incepem cu faptul ca in Timisoara nu sunt piste de biciclisti in tot orasul. Cele existente sunt amenajate pe trotuar si pietonii nu sunt tocmai fericiti de acest aspect. Mai mult, masinile parcheaza uneori pe pistele pentru biciclete. Ca sa nu mai spun ca nu exista spatii unde sa iti poti lasa bicicleta in siguranta. Rata furturilor de acest gen este sky high. In timp ce politia nu investigheaza asa ceva pentru ca nu sunt daunele suficient de mari, iar bicicletele recuperate zac undeva in curtea cine stie carei sectii de politie.

Deci care este viitorul ciclismului in Timisoara?

Verde pentru biciclete

Verde pentru biciclete

Desi nu am vorbit niciodata despre el, Verde pentru biciclete este un proiect implementat in Timisoara din 2008 care a creat o adevarata comunitate in jurul sportului pe 2 roti. Mai mult, a contribuit la schimbarea mentalitatii timisorenilor cand vine vorba de biciclete. Si a adus schimbari binevenite in oras pentru cei ce pedaleaza in fiecare zi. Lupta nu a fost usoara intru cat autoritatile locale nu vad ciclismul drept o prioritate. Insa evolutia este vizibila.

Anul acesta, plimbarile pe bicicleta incep cu Pedalarea de primavara, la care sper sa particip in data de 9 aprilie. Spun ca sper pentru ca am o problema foarte mare: in prezent nu detin o bicicleta pe care sa o pot utiliza. Daca reusesc sa rezolv acest neajuns, ma puteti considera reporterul vostru de teren. Si stati linistiti, chiar daca nu gasesc doua roti disponibile, tot o sa dau o raita la pedalare, ca sa vad cu ochii mei cati biciclisti mai sunt in Timisoara. Ba mai mult, o sa va tin la curent cu toate activitatile celor de la Verde pentru Biciclete. Deci dati un subscribe si ne vedem pe pista!

Pupici :*