blogu lu andra

Cuina review

In sarbeste, cuina inseamna bucatarie. Cand s-a deschis restaurantul omonim in Chisoda, adica super aproape de Timisoara, am inceput sa aud lucruri bune despre el. Dar numai recent am ajuns sa ma si bucur de mancarea banateana cu accente sarbesti. Si asta in compania unora dintre cei mai dragi oameni de pe lumea asta. Deci nu pot decat sa fiu profund recunoscatoare pentru ca restaurantul s-a ridicat la nivelul asteptarilor mele si ale uneia dintre cele mai critice persoane pe care le cunosc atunci cand vine vorba despre mancare: Alina.

blogu lu andra

Locatie

Dupa cum spuneam, Cuina se gaseste in Chisoda, exact in centrul satului. Locuri de parcare sunt, har Domnului. Pana aici se ajunge foarte usor. Deci locatia este perfecta. Si avand in vedere ce ofera la fata locului, cred ca nu ar fi fost mai bine pozitionata nici daca era in centrul Timisoarei.

Atmosfera

Inca de la intrare, Cuina te duce cu gandul la o casa batraneasca din Banat. Mi-a placut faptul ca totul este alb si cu accente de verde. Mi-a placut streasina de stuf ce decora balconul. Mi-au placut foarte mult costumele populare ce erau expuse pe pereti. Si poate suna snob, dar chiar mi-a placut faptul ca nu prea puteai sa vii decat cu rezervare. Noi am avut noroc si am prins o masa, dar, in general, trebuie sa te asiguri ca ai unde sa stai (mai multe detalii puteti afla de pe pagina lor de Facebook).

In rest, atmosfera este foarte pasnica. Muzica populara ce se aude nu este deranjanta. Parca ai fi la masa la bunica ta fancy.

blogu lu andra

Servire si produse

Nu pot spune ca este general valabil, poate am avut noi putin ghinion, dar am dat peste un chelner care era putin cam prea arogant pentru jobul lui. A fost destul de prompt, nu pot spune ca nu. Ne-a adus imediat meniurile (niste dragalasenii in forma de gardut), a venit repede cu bauturile si relativ repede cu mancarea. S-a incurcat putin cand a venit vorba de sosul Alinei, dar trecem peste acest aspect.

Meniul este foarte variat si e greu sa te hotarasti ce anume sa mananci. Sunt o gramada de platouri, care mai de care mai apetisante. Paste, salate, pleskavita, ciorbe si alte produse traditionale, deserturi si tot felul de bauturi, as putea spune ca aici se gaseste cate ceva pentru toate gusturile.

blogu lu andra

Dupa lungi dezbateri, noi am comandat un platou sarbesc, ciorba pentru Dana, ceafa la gratar cu cartofi taranesti pentru Alina si muraturi asortate. Platoul, teoretic, este pentru 4 persoane si contine cotlete la gratar, mini mici, gordon bleu, 2 pleskavite (asta in nonsarbeasca sau nonbanateana inseaman burgeri :)))), cartofi pai si cartofi aurii facuti in cuptor.

Mancarea a fost absolut delicioasa si spun asta in deplina cunostinta de cauza pentru ca am gustat din aproape toate :)))). Pleskavita a fost mancarea mea de baza, cu cartofi aurii si conopida murata :D. Am incercat si gordonul si cotletul si mi-au placut. Alina s-a aratat destul de multumita de ceafa, iar Dana a fost super entuziasmata de ciorba ei. Cat despre mami si Flavius, ei au mancat chiar din toate si singura plangere a fost ca au nimerit ceva muraturi mai iuti.

blogu lu andra

In ceea ce priveste raportul calitate/pret, mancarea propriu-zisa nu mi s-a parut scumpa, dar sosul si painea mi s-au parut exagerate ca si pret. Adica 8 lei pentru un sos de usturoi micut, care chiar nu era mirific, mi se pare enorm de mult, iar 3.5 lei pentru un sfert de franzela intra la aceeasi categorie. Dar acestea ar fi singurele mele mentiuni negative. Nici macar de limonada cam acrisoara nu ma pot plange pentru ca nu ma durea gura sa mai cer un pliculet de zahar, daca chiar imi trebuia :D.

Per total, experienta a fost una foarte buna si chiar mi-ar placea sa mai merg aici. Mai ales ca am vazut cateva deserturi pe care as vrea sa le incerc :D.

Nota mea pentru Cuina este 9,5.

Daca ati mancat si voi ceva bun aici, nu uitati sa imi lasati un comentariu si sa imi recomandati alte preparate delicioase. Pentru mai multe sugestii si review-uri, dati un subscribe si veti afla primii pe unde am mai umblat.

doua bufnite

La doua bufnite – review

Daca prima oara am mers la libraria La doua bufnite pentru O carte pe luna, iar a doua oara pentru Cartea nasoaselor, duminica a fost doar pentru mine. Si cumva aveam emotii, pentru ca am mers impreuna cu Flavius si voiam sa ii placa. Ba o mai invitasem si pe Adriana, iar in momentul in care chemi pe cineva in oras iti doresti sa se simta bine. Din fericire, aceasta not so little library cafe este minunata si nu aveam de ce sa imi fac griji.

doua bufnite

Locatia

Situata aproape in Piata Unirii, pe straduta ce da spre Facultatea de Arte, La doua bufnite nu putea fi amplasata mai bine. Evident ca ajungi imediat aici, indiferent daca ai chef de plimbare sau circuli cu masina. In plus, Strada Matei Corvin, pe care se gaseste intrarea in librarie, nu este foarte aglomerata si gasesti tot timpul loc de parcare. Eu, cel putin, am avut noroc de fiecare data :D.

Atmosfera

De data aceasta cred am ajuns la partea mea preferata extrem de repede. La doua bufnite are un super design. Camerele si-au pastrat aerul vintage, dar sunt extra cozy. Te simti cumva ca acasa. Eu, cel putin, asa ma simt. Inconjurata de carti, as putea sta sa citesc ore in sir. Imi plac la nebunie bancutele, decorate cu paturi si perne cu bufnite. Bine, mie imi plac la nebunie bufnitele, deci prezenta lor peste tot este, in mod clar, un plus. Imi place balansoarul din camera copiilor. Ma duce cu gandul la propria mea copilarie.

Singurul lucru care nu imi place, dar nu am absolut nici o solutie pentru aceasta problema, care probabil este mai mult in capul meu si chiar inteleg de ce nu poate fi evitata, este expresorul. Acesta face cel mai infernal zgomot. Ar putea sa trezeasca mortii, daca ar fi pornit suficient. Si am incercat sa il ignor, credeti-ma. Eu ma pierd uneori in carti. Am zis si ca nu o sa scriu despre el pentru ca nu functioneaza in continuu. Adica noi am stat acolo 2 ore si a fost pornit de 3 ori timp de 1 minut? Ceva de genul acesta (da, atat sunt de sarita uneori incat stiu asta :)))). Dar cand e pornit e un cosmar… cel putin pentru mine.

Revenind insa la visare, La doua bufnite este perfecta pentru asa ceva :D.

doua bufnite

Servire si produse

La acest capitol, cele doua bufnite stau foarte bine. Personalul este foarte prietenos. Servirea se face rapid. Daca ai nelamuriri, cineva te ajuta imediat. Indiferent ca este vorba despre carti sau despre ceea ce iti delecteaza papilele gustative. In plus, au o gama foarte variata de ceai, cafea si ciocolata calda. Dintre acestea, va pot recomanda ciocolata calda cu portocala si ghimbir si ceaiul negru. Prietena mea Adriana a incercat ceaiul de trandafiri, dar despre acesta o invit pe ea sa va vorbeasca intr-un comentariu.

Mi-a placut mult faptul ca ciocolata nu este la pliculet, ci genul acela de ciocolata pe bat. In plus, este facuta cu lapte. Si o servesc in cea mai cute sticluta. Deci a fost double yammy!

doua bufnite

Nota mea pentru libraria La doua bufnite este 9,5 *

Sunt curioasa daca voi ati fost deja pe aici si ce anume v-a facut cu ochiul. Daca decideti sa le faceti o vizita, libraria este deschisa pana la ora 21, deci aveti tot timpul din lume. Si va astept aici pentru a face schimb de impresii.

Pentru alte review-uri si recomandari, nu uitati sa dati subscribe.

Pupici!

*imi pare rau, dar nu imi pot scoate din cap expresorul :D.

O noua locatie Dulce Dulce by Senneville

Joi seara, dupa o sesiune de shopping, ne-am indreptat spre Calea Girocului, unde Senneville a deschis o noua locatie. Eram pregatita sa fiu incantata deoarece cunosteam acest brand atat de drag timisorenilor, insa in momentul in care am ajuns la destinatie a fost ca si cum as fi pasit in raiul prajiturelelor. Si nu eram singura acolo, deci a trebuit sa ochesc rapid o masuta ca sa imi pot pune lucrurile.

Printre copii, mamici, tatici si bunici, vedeam cu intreruperi vitrina si ma straduiam sa ma hotarasc ce sa aleg. Intotdeauna a fost dificil pentru mine sa merg la Senneville pentru ca as manca din toate produsele expuse :D. Si da, preturile sunt putin peste medie, fata de cofetariile traditionale, insa merita din plin. Produsele lor sunt naturale, fara conservanti si cu ingrediente de cea mai buna calitate. Mai mult, ciocolata pe care o folosesc este belgiana, iar retetele frantuzesti. 

A fost o adevarata placere pentru mine sa vad copiii lipiti de vitrina, dar si mai mult mi-a placut sa ma delectez cu un cheesecake cu fructe de padure (pe care vi-l recomand din suflet) si un ceai cald. A fost momentul meu de rasfat, pe care as vrea sa il repet zilnic. De fapt, pe care il merit zilnic si am de gand sa il mai savurez cat mai curand cu putinta. Pentru ca Senneville se bucura de o gama foarte variata de produse si eu vreau sa le incerc pe toate :D.

La final, nu am putut sa nu ma abtin si am cumparat si paine. Mirosea pur si simplu prea bine ca sa nu o incerc. Si, ca sa fiu sigura ca fac o testare adecvata, am decis sa incerc nu unul, nu doua, ci trei tipuri diferite de paine. Preferata mea a fost, de departe, painea multi bob, dar si cartofelul si bagheta pariziana s-au dovedit a fi extrem de gustoase si net superioare painii albe extra pufoase ce se gaseste in comert (paine pe care cu greu o mai tolerez).

Deci, daca sunteti in zona Girocului (sau in Unirii sau pe Gheorghe Lazar), nu ratati cofetariile Senneville. Produsele lor nu au cum sa va dezamageasca, iar in momentul in care veti incerca sigur veti deveni clienti fideli.

Pupici!

P.S. Fac si torturi si produse pentru candy bar, deci daca aveti evenimente, stiti la cine sa apelati :D.

P.P.S. Desi ei au fost foarte draguti si ne-au ajutat maxim la November Notes, acest articol nu este un advertorial, ci o analiza de serviciu. Singurul motiv pentru ca l-am scris este acela ca produsele si serviciile celor de la Senneville sunt impecabile.

Photo credits