Amintiri de la recensământ – part 1

Nu credeam că o să fie așa de greu recensământul, dar așa e când lucrezi cu oamenii. Pentru că nu toată lumea e drăguță, nu toată lumea înțelege necesitatea, iar unii oameni sunt pur și simplu horror de la mama natură.

În continuare o să vă povestesc din experiențele mele:

Cel mai horror a fost la un cretin care numa urla la mine și înjura. Bineînțeles că am făcut și greșeli acolo. Îmi venea să o iau la fugă pe ușă, dar am rezistat eroic. Ar trebui să mi se ridice o statuie în fața casei lui :)) =)).

Cel mai complicat a fost la niște bătrâni. Teoretic în casă trăiau 3 persoane, dar erau acasă doar 2, nimeni cu care să mă pot înțelege omenește. Moșulică vroia să vorbească, dar nu putea și îmi explica mai mult prin semne. Și mai trăia acolo cumnata lui, care era… efectiv redusă. Orice o întrebam nu știa. Dar faza fazelor a fost cand am întrebat-o cum o cheamă. Mi-a spus numele mic, să zicem Mărie (nu e acesta în realitate, dar nu vreau să dau chiar nume). Zic eu, Mărie și mai cum? Mărie și-atât./:) ook… numele de la familie care e? Eu nu știu de-astea! God!!! Dacă pe sora dumneavoastră o cheamă Popescu Ilona (din nou, nume ficțional), pe dumneavoastră cum vă cheamă? Abia acum mi-a spus numele ei întreg, după 5 minute de chin. Dar mai multe nu știa și, evident, o să trebuiască să revin.

Bineînțeles că nu au lipsit bârfele, deși eu nici nu-i cunoșteam pe oamenii respectivi. O tanti mi-a închis ușa în nas efectiv, iar un nene m-a ținut în ploaie în fața porții.

Dar astea au fost părțile rele. Au existat și unele bune. Au fost locuri în care am primit suc și o tanti mi-a dat chiar și prăjitură. Numai că nu toate locurile sunt frumoase, iar lumea e plină de oameni și oameni.

Recensământul continuă până pe 31, iar eu o să am un weekend plin. țineți-mi pumnii să nu mă mănânce câinii :)). O să revin cu povești din tranșee :))

Party and party

Joi și vineri au fost super tari, dar abia îmi mai revin. Cred că toată vara exact din motivul acesta am dus dorul Timișoarei, adică am așteptat într-un fel să vină toamna: să ies în oraș, să dansez și să fac party :)).

Joi am fost în Porky’s și a fost genial, ca de fiecare dată. Muzica a fost retro, dar atmosfera incendiară. Singurul inconvenient pentru mine a fost fumul de țigară excesiv. Ar putea să aerisească un pic mai bine, da cine sunt eu să le spun ce și cum? :))

Vineri nu prea vroiam să ies, dar cum nu aveam nimic mai bun de făcut, am hotărât să merg la karaoke la Cantina UPT (se ține în fiecare vineri de la 9. bauturile sunt ieftine și atmosfera super). Cu puțin ajutor înainte de a începe karaokele :)) și cu ajutorul companiei pe care am găsit-o (oameni cu care vroiam să mă întâlnesc de o grămadă de vreme și pe care am ajuns să-i văd complet din întâmplare). Adevărul e că oamenii cântau nu tocmai bine :)), dar nu prea a contat. Nu-mi amintesc ultima oară când am râs atât de tare cum am râs în seara aia. Totul mi se părea funny :)). Se pare că până la urmă compania potrivită face atmosfera.

Când a fost cam pe gata karaokele, am zis că hai să mergem la Direcția 5 în Schotish, dar nu a fost să fie :)). Concertul se terminase și pubul era atât de plin încât nu ne-au lăsat să intrăm, pur și simplu. Deci ne-am întors în Complex și am mai stat și în Happy vreo oră pentru că era genial.

Eram mega obosită când m-am urcat în taxi să merg acasă. Totuși, când am dat peste alți oameni cu care să mai pierd un pic vremea, fix la mine în fața blocului, cum să ratez ocazia.

În concluzie, serile astea 2 au fost geniale. I so love Timisoara :X:X:X

Donare de sânge

Astăzi, după ce am lungit-o mult de tot, am mers să donez sânge. Îmi doream să fac lucrul acesta de foarte foarte mult timp, încă de când era la televizor campania cu donarea de măduvă. Aia nu aș face pentru că nu îmi surânde ideea să-mi bage cineva un ac uriaș în coloană, dar să donezi sânge e ceva super ușor.

Așa că azi, m-am luat frumos și am plecat la Spitalul Județean. În Timișoara Centrul de donare a sângelui e chiar lângă Spitalul Județean. Parcă eram picată din lună, noroc că erau multe semne pe acolo. Era destul de multă lume acolo, mai mulți decât m-am așteptat eu, așa că dacă decideți să vă duceți, înarmați-vă cu răbdare.

O doamnă destul de drăguță o să vă facă fișă, dacă mergeți prima dată. Apoi sângele e testat inițial pentru grupa sanguină și anemie. Urmează un test de tensiune și un control general, mai mult verbal, după care trebuie să semnezi că nu ai avut nici o boală. Partea asta mi s-a părut cam stupidă. Adică tu zici ca nu ai avut nimic, dar dacă nu ți-ai făcut analizele la zi, nu ai de unde să ști 100% că ești bine. Oricum ei îți testează sângele și ulterior.

Când intri acolo, te pune pe un pat, cu picioarele puțin în sus, scoate niște perfuzii pe care le așează, dar clar nu trebe să umpli decât una, după care îți bagă în venă cel mai mare ac pe care l-am văzut în viața vieții mele :)). Perfuzia se umple încet în timp ce tu trebe să strângi în pumn o pompiță imaginară. Când piuie aparatu, te ridici, te mai ține 5 minute sub observație, să nu leșini pe acolo, îți mai dă și bonuri de masă plus scutire de la servici. Et voila! Poate vei salva o viață curând.

Sincer… nu sunt eu cea mai altruistă persoană din lume. M-am dus în primul rând gândindu-mă la mine, la faptul că dacă, Doamne ferește!!! o să am vreodată nevoie, nu mi-ar plăcea să știu că nu sunt rezerve. Probabil undeva pe acolo gândea și restul lumii. Oricum, am fost impresionată să văd atâția oameni, de vârste atât de diferite, adunați în același loc pentru aceeași cauză.

Deci, după cum spune sloganul, donezi sânge, donezi viață!!!

Valea Dinozaurilor

De mult vroiam sa scriu despre locul acesta, dar nu am avut timp suficient. Drept urmare, acum când sunt liberă ca pasărea cerului, vă voi vorbi despre un loc minunat.

Nu știu câți dintre voi au auzit de Valea Dinozaurilor sau de dinozaurii din Țara Hațegului, așa că prepare to be amazed :)) =)).

Cum mergi de la Hațeg spre Petroșani, primul sat după Hațeg e Sântămărie Orlea. Aici se face un drum la dreapta, unde indicatorul spune Valea Dinozaurilor. Drumul e șerpuit, dar lin și mereu te păzește Retezatul, frumos și maiestuos ca întotdeauna. Dinozauri pitici, cum erau pe vremuri, nu există pe acolo, nici măcar fosilele lor, însă locurile sunt extraordinare.

Dacă alegeți să vă opriți la Râpa Mare a Dinozaurilor pentru a admira râul sau a pescui, sau la Dealul Dinozaurilor, pentru a observa straturile suprapuse de pământ, nu veți regreta. Însă sfatul meu cel mai bun și cel mai sincer e să continuați drumul până la capătul său. El vă va purta printr-un sătuc izolat, pe cărări mărginite de nuci bătrâni și ziduri de piatră.

Eu am făcut această scurtă excursie în luna mai, când verdele e crud și de o frumusețe rară. Mi-ar plăcea totuși să merg și toamna. Să mă bucur de culorile care presupun că inundă peisajul. Și mi-aș dori să fiu pictoriță, să imortalizez atât de multă frumusețe.

România ungurească

Nu vreau în nici un caz să generalizez și să spun că toți ungurii (prin acest termen o să mă refer de fapt la maghiarii din România pentru că ungurii sunt în Ungaria) sunt răi sau din alea. Chiar am prieteni care sunt unguri, ca să o zic mai pe șleau, prieteni buni, oameni super de treabă care nu au nici o treabă cu modul în care e organizată acum România, cu Ținutul Secuiesc al păcii sau cu toate porcăriile extremiste care le vedem la televizor (nu, ei nu-l spânzură pe Avram Iancu).

Tocmai pentru că aceste persoane îmi sunt prietene, am stat foarte mult pe gânduri dacă să scriu sau nu această postare. Apoi mi-am dat seama că lor chiar nu le pasă dacă sunt sau nu o minoritate autonomă. Nici celor din Harghita și Covasna nu le pasă. Până la urmă cu sau fără autonomia pe care le-am putea-o da noi, ei vorbesc ungurește pentru că le place, pe stradă, la cumpărături și la Primărie, chiar și școli în ungurește. Ar trebui doar să ne oblige pe noi să învățăm maghiara și ar fi superb.

Problema asta cu Ținutu Secuiesc și cu cele 3 județe este de fapt pur politică. Unii vor puterea acolo, alții vor puterea și să fim serioși, fără supărare, UDMR-ul e cuva politicii din România. De când se știu au fost la guvernare și cu unii și cu alții, fără nici un fel de remușcare. Iar lozinca asta cu autonomia și bla bla o flutură doar pentru unii extremiști ca să aibă ce vota.

Mai și ziceau de dimineață la știri că atât PDL cât și UDMR sunt dispuse să facă anumite compromisuri în problema reorganizații teritoriale. Cumva sunt sigură că oricare ar fi soluția de compromis, Harghita, Covasna și Mureș vor fi propria lor zonă sau UDMR va părăsi corabia.

Încă o dată, nu generalizez, nu zic că toți ungurii sunt răi, departe de mine gândul. Pur și simplu ungurii din politică sunt îngrozitori. Și să nu înțelegeți din asta că românii ar fi minunați. Suntem conduși de o adunătură de proști pur și simplu.