Scotish

Vineri seara, la dorința Mihaelei, am mers în Scotish. Nu am prea înțeles de ce au vrut ei în Unirii din moment ce Complexul era la acolo, dar era ziua ei și nu aveam ce să comentez eu.

În Scotish a fost fain (acum vorbesc exclusiv de local – ii zic așa pentru că sincer habar nu am dacă e club sau pub 😀 ). Chiar mi-a plăcut aș putea zice și aș mai merge acolo. O să fiu foarte exactă în ceea ce urmează ca să vă explic ce mi-a plăcut și ce nu:

Ce mi-a plăcut în Scotish:

  • muzica – au fost melodii câta mai vechi unele, dar chiar foarte ok și foarte dansabile
  • atmosfera – lumea se distra, dar nu era agresivă, nu nimic de genul
  • ventilația – :)) sună stupid, nu? Ideea e că nu am simțit așa mult fum de țigară ca în alte locuri (nici nu am simțit că mă sufoc, nici nu m-au usturat ochii, deși când am ajuns acasă miroseam a țigări)
  • garderoba – la intrare mi-am lăsat haina și până nu am plecat nu a trebuit să-i mai port de grijă

Singurul inconvenient pe care l-am întâmpinat în materie de local au fost prețurile. Comparativ cu unele pub-uri din Complex, Scotish e ceva mai scump (nu cu mult, e adevărat), dar până la urmă merită :P.

Dacă aș mai merge în Scotish… clar!!! Când? Habar nu am… plec în vacanță în câteva zile :)).

Iar acum în încheiere, poză cu tortul pe care l-am făcut împreună eu și Corina pentru Miha :P.

Exact unde trebuia să fiu!

V-am mai spus vreodată că eu cred în soartă? Chiar cred. Uneori, planetele se aliniază, Universul conspiră și ajungem exact unde ar trebui să fim.

Astăzi trebuia să mă duc la Bega să comand o ștampilă pentru mami. La început am zis că merg cu un amic, dar nu a mai putut veni cu mine. Apoi m-am întâlnit cu un alt cunoscut care mergea cu mașina în Unirii, dar doar după ce mi-am continuat drumul mi-am dat seama că puteam merge și eu cu el. Pentru că mi-era lene, am zis că iau tramvaiul, care m-ar fi lăsat exact în față la Bega. Mi-am luat bilet, m-am urcat în tramvai (vorbeam la telefon, deci nu eram foarte atentă) și când mă uit la biletul compostat, SURPRIZĂ!!! eram în 7 nu în 1. Minunat!!!

Am coborât în Maria (ce mai puteam face????) și am luat-o pe jos spre Centru. Când am ajuns lângă Modex m-am gândit Ia hai să mă uit eu ce cărți mai sunt… asta în condițiile în care de obicei trec pe acolo ca MIG-urile. Și când studiam eu raftu lu nenea ală… am văzut-o: o carte de John Saul pe care nu o aveam în bibliotecă: Cei neiubiți. Și costa numai 15 lei. Am cumpărat-o repede și salut!

În momentul acela m-am gândit că dacă m-aș fi întâlnit cu amicul despre care vorbeam sau mergeam cu mașina sau tramvaiul… dacă aș fi ales orice alt drum sau nu aș fi făcut oricare dintre greșelile/alegerile făcute… acum nu aș fi avut cartea.

Și a fost așa un moment de pace. Parcă eram exact unde trebuia să fiu. Parcă era ordine în Univers și viața mea era exact în punctul în care trebuia să fie… atunci.

Poate sună stupid. Poate o să ziceți că sunt eu visătoare sau ceva de genul acesta, dar eu am trecut prin mai multe momente de genul acesta și așa am ajuns să cred în soartă. Din tot sufletul meu… cred că există un plan mai mare… pentru fiecare dintre noi. Și că trebuie să avem încredere în el.

8 Martie by Andra

Azi am avut o zi super bună. Nu degeaba se zice că cine se scoală de dimineață departe ajunge.

Eu m-am trezit foarte devreme și am făcut o grămadă de chestii. Mai întâi am făcut prăjitură. Apoi am fost la o serbare de grupa mică. Am ajuns la concluzia că abia aștept să am copii :)). Sunt așa drăguți, cum se chinuie ei să spună poezioare și cum se fâstâcesc și se mândresc cu toate reușitele lor (care pentru noi par fleacuri).

Apoi m-am jucat o tură cu Victor (băiețelul unei prietene). Îmi place să mă joc cu el pentru că mă simt iar copil. Dar el are doar 3 ani, deci e normal să mă simt mică jucându-mă cu el. Și e și mai normal să mă amuz la maxim de felul în care vorbește și de toate chestiile pe care le scoate :)) =)). Nu înțeleg cum pot unii părinți să nu le acorde atenție propriilor lor copii. Dar asta e altă poveste.

După ce am sortat prin ceva cadouri (nu ale mele) am ajuns acasă și aș fi vrut să dorm. Nu am putut :)). Am făcut o tură de parada modei și am plecat la mall să mă întâlnesc cu Andrei. Cu el am văzut unul dintre cele mai proaste filme ever, despre care o să vă povestesc mâine. Partea bună a fost că am petrecut timp cu fratele meu și am râs o grămadă. Poate ar trebui să petrecem mai mult timp împreună.

Și, last but not least, am petrecut ceva timp cu Linda. I really did miss her 😀

Aș fi vrut să mă întâlnesc cu mai multă lume. Aș fi vrut să fac mai multe lucruri, dar cumva ziua a fost perfectă :D.

Ca un cadou!

Voi ce ați făcut de 8 martie? 😀

Cu mami la Cărturești

Sunt sigură că toată lumea a auzit cel puțin de Cărturești, nu numai ca și librărie, ci și ca și ceainărie. Ei bine și mami a auzit, dar nu a fost niciodată.

Drept urmare, miercuri, când nu a mai avut încotro și a venit cu mine la Mall, am hotărât să o duc la Cărturești, mai ales că eu iubesc ceaiul de acolo :D. Zis și făcut! După ce am terminat cumpărăturile, ne-am așezat liniștite la măsuță în Cărturești, ne-am comandat un ceai Vital Energy și, până ni l-a adus, ea a dat o tură prin librărie. Eu am așteptat cuminte la masă, am păzit hainele și am vorbit la tel. Vroiam să o las să se uite ce și cum, mai ales pentru că ea chiar e o mare iubitoare de cărți.

După ce ne-a adus ceaiul și s-a mai răcit puțin, s-a îndreptat și ea spre măsuța noastră cu vreo 3 cărți în mână.

Ne-am bucurat de ceai, de cărți, de poveștile noastre. A fost genial. Mi-am dat seama atunci că… petrec prea puțin timp de calitate cu mami. Adică interacționăm mult, dar nu ne rezervăm suficient timp pentru activități… de relaxare.

Așa că o să mai văd și alte lucruri interesante de făcut. Anul ăsta sunt pusă pe fapte mari. Vreau să îmi fac mai mult timp pentru oamenii care contează, pentru mine, să mă implic în mai multe proiecte și nush… să fac de toate și orice îmi vine în cap.

Deci o să merg mult mai des în Cărturești și alte locuri mai boeme. O să-mi fac mai mult timp pentru lucruri aparent… inutile… dar care au rolul de a te unge pe suflet. Poate că asta nu e cea mai… profitabilă gândire… dar finanțele sunt supra-apreciate :))… și nu vreau lucruri exuberante, deci mă descurc eu cumva :P.

Urați-mi noroc :P.

P.S. O ultimă poză din Cărturești :D. Mor după rafturile astea și toate ceaiurile de aici :X

O plimbare prin zăpadă

Știu că toată lumea e foarte nemulțumită de zăpada de afară, de frig și de toate alea. Știu că se circulă greu și că e urât lucrul acesta. Că mulți sunt pietoni până la primăvară (:)) asta am auzit-o la știri, da mi-a plăcut la maxim pentru că și eu mă încadrez :D).

Cu toate acestea, trebuie să mărturisesc că mie îmi place la nebunie cum e acum :D. (o să mă bateți? :)) ) Îmi place toată zăpada asta pentru că totul e așa liniștit și feeric. Și să nu credeți că am stat numai în casă, deci sunt eu o inconștientă care habar nu are ce vorbește.

Pentru a mă bucura de atmosfera de basm ce a acoperit Timișoara de câteva zile, ieri am hotărât să merg la o plimbare cu mami. Am făcut o grămadă de poze, care sper să vă placă și vouă.

Aici puteți vedea cât de mare era zăpada pe o stradă pe care nu o voi numi :P.

Cred că partea mea preferată a fost un nenea care curăța drumul :))

Liniile de tramvai erau pline. Nici nu e de rirare că Andrei e traumatizat că poate deraiază tramvaiu cu el :))

Dar cel mai mult mi-a plăcut pe malul Begăi.

Bineînțeles că m-am aruncat în zăpadă :D. Adică nu se putea altfel, ce Dumnezeu? :))

Și mi-am scuturat zăpadă în cap 😀

Și, last but not least, o poză cu mine și mami 😀

Și cam asta a fost tot :P. Pozele sunt ale mele, proprietate persoanală și sper să vă placă (chiar dacă nu sunt profesionale :)) )