Biserica de piatra Santamaria Orlea

Am trecut pe langa ea de mii de ori. Sunt atat de obisnuita sa fie acolo incat este surprinzator ca o mai si remarc, din cand in cand. Desi nu inteleg cum am ajuns in stadiul acesta pentru ca este superba. Dar sa incep cu inceputul

Tara Hategului: cel mai frumos loc de pe Pamant

Am mai spus lucrul acesta si o sa il repet. Din punctul meu de vedere, Tara Hategului este cel mai frumos loc de pe Pamanant. Si da, nu am vazut eu toate locurile de pe Pamant, dar nimeni niciodata nu ma va convinge ca lucrurile stau altfel. Pentru ca locul acesta este binecuvantat de Dumnezeu. Inconjurat de munti, cu paduri superbe, rezervatii naturale, lacuri, ce ai putea vrea mai mult?

Probabil asa gandeau si stramosii nostri cand s-au stabilit aici, acum mii de ani. Si cu ei a venit, evident, religia, deci bisericile. Acesta este motivul pentru care, in Tara Hategului, se gasesc unele dintre cele mai vechi biserici de piatra din Romania. Una dintre aceste biserici este cea de la Santamarie Orlea.

Biserica cnezilor Candea

Construita spre sfarsitul secolului al XIII-lea, biserica sta semeata si in zilele noastre, amintind de familia Candea si de severitatea unor timpuri in care nu era usor sa traiesti. Este ridicata fix la marginea drumului, iar calatorilor le este usor sa nu opreasca. Pare doar o alta biserica parasita, unde singurele semne ale recunoasterii din partea statului sunt tabliile cu explicatii. Insa aceasta biserica nu este ca oricare alta.

Legenda spune ca atunci cand biserica a fost construita un cocos de aur a fost ingropat in fundatia ei. Acesta aminteste de lepadarea Sfantului Apostol Petru si sta ca o avertizare pentru toti credinciosii ce ii calca pragul.

Turnul cu clopot

Biserica de la Santamarie Orlea este construita foarte auster, cu un turn ca poarta de intrare spre partea centrala. Cum nu a mai fost restaurata de foarte mult timp, biserica este in stare destul de degradata in interios. Iar schimbarea confesiunilor ce au folosit-o a lasat nenumarate urme asupra sa. Din acest motiv persoanele care se ocupa de intretinere spera ca intreagul edificiu sa intre cat mai curand in renovare.

In aceasta vara am oprit pentru prima data in fata bisericii pentru a o vizita. Am gasit poarta  deschisa si ne-am spus ca ar merita sa vedem mai de aproape acest monument pe care l-am tot ignorat.

Curtea este ingrijita cu mare atentie de o familie din sat, aceiasi oameni care primesc si turistii atunci cand acestia le bat la poarta. In interior, biserica nu are nimic din exuberanta ortodoxiei, fapt deloc surprinzator in conditiile in care in prezent aici se oficiaza slujbe de rit reformat.

Partea cea mai buna a intregii experiente a fost ca doamna care se ocupa de biserica ne-a permis sa urcam in turn, pana la clopot. A fost destul de straniu sa pasesc pe scarile acelea subrede, insa curiozitatea a invins in cele din urma.

Pentru ca am crescut cu legenda, aveam cumva impresia ca daca voi ajunge in turn voi gasi cocosul de aur. Insa aici nu era decat un clopot mare si o super priveliste a zonei. Ceea ce nu a fost deloc dezamagitor.

Sfaturi pentru turisti

Daca decideti sa vizitati Tara Hategului, nu ratati biserica de piatra din Santamarie Orlea. Acest obiectiv este mult prea putin cunoscut, insa calatorii care ii calca pragul nu regreta. Iar daca veti gasi un cocos de aur, nu uitati sa ma anuntati pentru ca eu v-am spus povestea prima data si merit macar un procent din castig :))).

Stiu ca in poze sunt cam dezbracata, dar noi plecam la mare cand am facut aceasta mica escala. Deci trebuie sa ii multumesc lui Flavius pentru rabdare si incurajari. Fara el nu prea cred ca urcam in turnul bisericii.

Pentru mai multe idei de calatorie, nu uitati subscribe. Si cum vineri are loc editia a doua a November Notes in Social Media trebuie sa va spun ca inca puteti achizitiona bilete la conferinta si workshopuri de aici.

Tily Niculae si-a adus retetele SOFIsticate la Timisoara

Era o zi ca oricare alta cand telefonul m-a anuntat ca am primit un mesaj nou pe blog. Primul meu gand a fost Cine Doamne iarta-ma imi scrie pe pagina de Facebook a blogului? Nu au auzit de messenger? Apoi, cand am vazut ca mesajul venea din partea lui Tily Niculae eram… OMG! Mi-a scris tipa din ”La bloc” :-O :-O :-O. Shock! Shock! Shock!

De la bloc la parenting

Desi nu o urmaream pe Tily Niculae, m-am simtit onorata cand am vazut ca ma invita la lansarea cartii sale. Pentru ca habar nu aveam eu, dar de cand a terminat cu blocul, Tily a devenit mama, a descoperit cat este de greu sa hranesti un copil, a devenit ambasador al Asociatiei Prematurilor si a scos o carte de retete care sa ajute alti parinti si alti copii. Deci cum as fi putut lipsi la evenimentul de lansare a acesteia? Mai ales in conditiile in care vreau sa fiu si eu mamica la un moment dat.

blogu lu andra

Cum sa ne hranim copiii

Evenimentul a fost foarte dragut si foarte informativ. Mi-a parut rau si mi-a fost rusine de numarul mic de timisoreni ce au participat la discutie. Chiar nu inteleg de ce oamenii din orasul nostru se mobilizeaza atat de greu. Indiferent ca este vorba despre evenimente gratuite sau platite.

Dar aceasta este alta poveste.

Ceea ce trebuie sa mentionez este ca Tily Niculae le-a avut alaturi pe Diana Calina Gamulescu, presedinta Asociatiei Prematurilor, dar si pe Alina Stoica, terapeut nutritionist. Astfel, discutia a devenit una serioasa destul de repede. Pentru ca Alina Stoica a atras atentia asupra tuturor alimentelor pe care nu ar trebui sa li le dam copiilor, dar nici sa le mancam noi.

Cateva sfaturi basic pentru cand mergeti la cumparaturi?

  1. Alegeti produse cu un termen de garantie cat mai mic

  2. Alegeti produse cat mai putin procesate

  3. Alegeti produse ce au cat mai putine ingrediente

Nu cred ca trebuie sa mai mentionez ca nu ar trebui sa le dam niciodata copiilor sucuri acidulate sau alte produse de tip fast food. Acestea nu doar ca nu au valoare nutritionala, dar mai si iau energia din organism.

Foarte interesant mi s-a parut raspunsul Alinei la intrebarea mea: cu ce inlocuim mezelurile? Oricat ar parea de surprinzator, se pare ca alternativa sanatoasa este sa prepari carne cu mirodenii la cuptor, sa o lasi sa se raceasca si sa o folosesti ulterior in sandwichuri. Si daca acum va ganditi… ai de capul meu cata treaba… sa stiti ca asa am zis si eu :D. Apoi mi-am dat seama ca fiecare dintre noi poate sa isi prepare propriile mezeluri fara aditivi in casa. Bunicii nostri fac lucrul acesta de sute de ani. Deci alternative sanatoase exista.

blogu lu andra

Ajutor pentru copiii nascuti prematur

In fiecare an in Romania se nasc prematur ceva mai mult de 20.000 de copii. Acestia provin, de multe ori, din familii fara posibilitati. Si chiar daca parintii au o situatie materiala buna, tot au nevoie de sprijin specializat. Asociatia Prematurilor cauta sa ajute copiii nascuti prematur si familiile acestora. Si poate nu ati stat niciodata sa va ganditi prea mult la aceasta problema. Eu sigur nu am facut-o. Dar ascultand-o pe Diana Calina Gamulescu vorbind despre experienta sa (bebelusul sau s-a nascut prematur), nu aveam cum sa raman imuna. Nu cred ca exista durere mai mare decat sa iti dai seama ca bebelusul tau, pe care l-ai asteptat cu atat de multa nerabdare si l-ai purtat in burtica, ar putea sa te paraseasca atat de repede. Diana a fost norocoasa si nu a patit asa ceva, insa multi parinti sunt de cealalta parte a baricadei.

Daca doriti sa ajutati Asociatia Prematurilor sa isi desfasoare activitatea in cele mai bune conditii, nu stati prea mult pe ganduri! Accesati pagina lor aici si aflati cum puteti sa o faceti.

Retete SOFIsticate

Inca nu am aruncat decat o privire peste carte, insa mi-a placut foarte mult ce am vazut. Retetele par destul de simplu de facut, includ si deserturi, nu doar mancare serioasa :D, iar fetita lui Tily este o simpatica. In plus, 7% din banii castigati se duc spre Asociatia Prematurilor. Deci va recomand din suflet Retete SOFIsticate, iar eu va voi anunta pe Instagram cand incep sa gatesc din ea (follow me here!).

Pentru poze trebuie sa le multumesc celor de la Shopping City Timisoara, care s-au ocupat cu imortalizarea momentului. Si daca nu aveti chef sa cautati cartea in librarii, o puteti comanda online de pe Libris (click here!).

blogu lu andra

Degustare Avincis la Enoteca de Savoya

Cand vine vorba despre vin, mai am de invatat. Nu stiu exact cum sa il degust. Il miros doar pentru ca am vazut ca asa se face :D. Si nu il apreciez decat pe cel dulce sau macar demi dulce. Prefer rose si nu cred ca mai are rost sa va explic de ce. Iar de la vinul rosu ma doare capul ingrozitor, dar fiert cu mirodenii il beau fara probleme :))).

blogu lu andra

It’s all about the mood

Cat am fost in Italia, in ficare seara ne adunam in jurul mesei si savuram un pahar de vin bun alaturi de o mancare delicioasa. Iar dupa, dormeam mai bine si ma trezeam fara nici un fel de problema, pregatita pentru o noua zi. Din pacate, nu am continuat acest obicei la intoarcerea in Romania. Desi mami si Flavius nu cred ca ar spune nu, daca as institui un astfel de obicei. Deci unde a aparut discrepanta? Probabil in stresul de peste zi, care nu imi permite sa ma bucur de seri linistite cum aveam in Italia. Pentru ca vinul are nevoie de o stare… nu poate fi baut asa, pur si simplu (cel putin nu de catre mine).

Enoteca de Savoya

Saptamana trecuta am avut parte de conditii propice pentru vin. Nu m-am mirat pentru ca mai fusesem la degustari la Enoteca de Savoya si mi-a placut la nebunie. Sticlele ce decoreaza peretii, boltele, zidurile descoperite, oamenii ce par usor sofisticati, nu au cum sa nu te aduca in povestea vinului. Si paharele mari. Ador paharele mari de vin. Mi se par cea mai misto chestie care a fost inventata vreodata.

Cu ocazia acestei degustari, Enoteca de Savoya a fost gazda pentru o crama romaneasca. Vinurile Avincis veneau tocmai din Oltenia, din Dragasani. Cu o poveste extrem de interesanta, crama a revenit la viata datorita unui politician (culmea!), iar in prezent este visul turismului viticol. Vila Dobrusa, construita in stil neo brancovenesc, adaposteste crama si este atat de frumoasa (cel putin in poze), incat imi doresc din suflet sa o vizitez si cred ca o voi face la un moment dat. Poate ii fac o surpriza lui Flavius de ziua lui :P.

5 vinuri pentru o seara de poveste

Sa revenim totusi la vin pentru ca am deviat putin de la poveste. Am primit spre degustare 5 tipuri de vin, branza pentru vinurile albe si mezeluri pentru cele rosii. Asta ca sa nu plecam de acolo pe 4 carari :))).

Am incepu cu un vin alb usor, care mie mi-a placut foarte mult. Se numeste Cramposie Selectionata si este un soi local din Dragasani. Mie mi-a placut foarte mult, dar juriul meu cu experienta (format din Flavius, Piri si mami) i-a acordat doar nota 8,5. Very sad!

A urmat al doilea vin alb, un fel de amestesc intre Feteasca Regala si Pinot Gris. Pentru mine a fost ok, iar juriul i-a acordat nota 8,33.

Preferatul meu a fost rose-ul. Din pacate, juriul nu l-a apreciat in aceeasi masura si i-a acordat doar nota 8.

Vinurile rosii nu mi-au placut deloc. Pinot Noire-ul l-am baut, cu chiu cu vai. In schimb, juriul a fost dat pe spate de el si i-a acordat cea mai mare nota a serii: 8,83.

Cat despre finalul apoteotic, acesta a purtat numele de Cuvee Andrei si era un Cabernet Sauvignon. Mie nu mi-a placut deloc. Era mult prea tare. Si la fel l-a considerat si juriul, drept pentru care a primit cea mai mica nota: 7,66. Doar Ceci a fost atat de impresionata de el incat a si cumparat o sticla.

Post Avincis

Dupa degustare eram lesinati de foame. Vinul are efectul acesta asupra stomacului, indiferent cata branza ai manca in combinatie cu acesta. Si oricat am fi vrut sa mancam ceva cu specific romanesc, de la tarabele din centru, am ajuns la KFC. Asa s-a lasat seara cu hohote de ras, aripioare picante si un plan indraznet pentru viitorul apropiat.

Dar nu va dau nici un spoiler pana nu se concretizeaza treaba :D.

Pentru mai multe evenimente si povesti cu vin (sigur nu este ultima mea degustare), nu uitati sa dati subscribe. Si inca mai aveti timp sa va inscrieti la editia a II-a a conferintei November Notes in Social Media. Nu ratati evenimentul toamnei la Timisoara!

Pe drumuri de toamna colorate

Iubesc culorile toamnei. Sa vad padurea in zeci de nuante este un drog pentru mine. Nu ma pot abtine sa nu ma las imbatata de atat de mult ruginiu, de galben si rosu aprins, de brazii verzi ce apar pe alocuri. Si am incercat sa reproduc aceste culori de nenumarate ori, in fotografii sau picturi, dar natura nu poate fi nici macar ajunsa din urma, ce sa mai spun de intrecuta in maiestrie.

Deci tot ce imi ramane de facut este sa ma bucur de drumurile noastre atat de frecvente, de padurile de foioase si zilele insorite. Pentru ca sunt un copil al verii si iarna vine (dupa cum ar spune batrana Nan :)))*

Un weekend cu soare

A fost o vreme atat de frumoasa in weekendul ce tocmai a trecut incat nu mi-a stat capul decat la poze. Dar nu am facut nici una, pana ieri, in drum spre Timisoara. Nu ne-am putut abtine. Era prea multa culoare in jurul nostru si o lumina perfecta. Am prins golden hour cum nu se putea mai frumos si am zis ca trebuie sa profitam de ea. Sa colinzi Romania toamna este o delectare a simturilor si doar aceia care nu au facut acest lucru niciodata pot sustine altceva.

Bun venit in Cornisoru

Si daca tot am optat pentru un drum cu opriri peisagistice, am zis ca ar fi cazul sa descoperim ceva nou. Asa ca, la iesire din Bucova am luat-o prima la dreapta, direct spre satul Cornisoru. Nu stiam nimic despre el, nici macar faptul ca exista, chiar daca am trecut de nenumarate ori pe langa panoul ce ne indemna sa il vizitam pentru ca este la doar 1 kilometru de soseaua principala.

Am urmat drumul ce serpuia printre dealuri pana am ajuns in sat, dupa care am hotarat sa mai mergem putin, sa vedem unde se termina. A fost o decizie de moment, impulsionata de nostalgia tomnatica. Si poate ati fi mai impresionati daca v-as spune ca am dat peste cine stie ce monument necunoscut, insa acest lucru nu s-a intamplat. Singurul care ne-a lasat fara cuvinte a fost peisajul.

Un apus de toamna

In timp ce am revenit la traseul oficial nu am putut sa nu admiram culorile in care era pictat cerul, ce pareau sa impartaseasca frumusetea padurilor. Si chiar daca trebuia sa fiu atenta exclusiv la condus, tot mi-am lasat mintea sa zboare la cat de putin apreciem noi, oamenii, ceea ce ne inconjoara. Pierduti in vietile noastre hyper aglomerate, nu ne dam ragazul de a ne bucura de viata.

Asa ca m-am gandit ca azi, luni, sa va indemn sa va pregatiti pentru weekend urmator intr-o maniera inedita. Alegeti un traseu care sa va duca intr-o padure de foioase. Daca aveti dealuri sau munti in preajma, este cu atat mai bine. Luati pe cineva drag cu voi sau plecati de unii singuri, dar fara sa stati prea mult pe ganduri. Pur si simplu urcati in masina si porniti. Lasati-va imbatati de tot ceea ce natura ne ofera in aceasta perioada. Pentru ca frunzele cad repede si iarna vine…

*vezi Game of Thrones daca nu recunosti referinta.

 

ArtisanArt by Gina Dragomir

Despre oameni si ingeri

Inger, ingerasul meu,

Ce mi te-a dat Dumnezeu,

Totdeauna fii cu mine

Si ma-nvata sa fac bine.

Eu sunt mic, tu fa-ma mare!

Eu sunt slab, tu fa-ma tare!

Si-n tot locul ma-nsoteste

Si de rele ma fereste.

Doamne, ingereii* tai,

Fie pazitorii mei.

Si-n zi si-n noapte

Pan’ la ceasul cel de moarte.

Amin

Asa ma rugam in fiecare seara in copilarie. Nu mai stiu exact cine m-a invatat rugaciunea, daca a fost mami sau mama Serica, dar imi amintesc exact cum nu ma puneam sa dorm fara sa imi spun rugaciunea.

Apoi am crescut si am schimbat Ingerasul cu Tatal nostru. A fost un fel de upgrade de rugaciune, pentru copiii mari, iar obiceiul l-am pastrat mult timp dupa ce am crescut. Nu imi dau seama exact cand am renuntat la Tatal nostru pentru Rugaciunea inimii, dar, dupa intalnirea cu Gina Dragomir si ingerii sai, am inceput sa ma intreb de ce s-au petrecut in interiorul meu aceste treceri.

ArtisanArt by Gina Dragomir

Ingerul meu pazitor

Sa nu credeti ca in tot acest timp am incetat sa mai cred in ingeri. Pot spune ca i-am simtit prezenta ingerului meu pazitor de foarte multe ori. Si spun ca l-am simtit pentru ca au fost multe momente in care cineva a avut grija sa nu imi termin socotelile cu pamantenii (am scris mai detaliat despre acest subiect aici). Si de ceva timp ma bate foarte tare gandul sa imi tatuez doua aripi pe umarul drept. Dar aceasta e alta poveste.

Ideea este ca atunci cand prietena mea Adriana mi-a propus sa mergem la expozitia de pictura a Ginei Dragomir am zis ca este un semn. Ingerul meu pazitor imi atragea atentia ca este prin preajma, chiar daca eu nu i-am mai acordat atat de multa atentie.

ArtisanArt by Gina Dragomir

Pictorita care vorbeste cu ingerii

Era o dupa-amiaza superba cand am pasit in curte la Coco. Ne-a luat putin sa gasim locatia, pentru ca este noua, dar si cand am facut-o am fost intampinate cu caldura de catre Gina Dragomir. Zambetul ei parea sa umple intregul spatiu si am tot incercat sa imi dau seama cand am facut cunostinta pentru prima data cu ea, dar nu am reusit. Cu toate acestea, Gina a fost extrem de prietenoasa. Ne-a vorbit despre ingeri si numerologie. A avut grija sa ne simtim in largul nostru. Iar cand a tinut discursul oficial a fost atat de simpatica incat mi-a parut rau ca era primul eveniment la care participam.

Sunt destul de sigura ca Gina vorbeste cu ingerii pentru ca doar cineva atins de divinitate ar putea face tablouri atat de frumoase si de expresive. Ele emana lumina si sunt pline de inteles. Nici nu este de mirare ca s-au vandut ca painea calda. Si asta in conditiile in care Gina nu picteaza doar ingeri.

Muzica si dansul

Grija Ginei pentru frumos a fost extrem de vizibila in tot ceea ce a insemnat evenimentul. De la modul in care au fost expuse tablourile, la muzica live, briosele cu aripi si vinul ce a insotit micutul bufet suedez. In cele cateva ore petrecute in acest cadru m-am simtit desprinsa din realitate si purtata intr-o lume frumoasa, de vis. Acolo mi-am amintit ca viata poate avea o aroma deosebita daca te concentrezi pe ceea ce iubesti.

Asteptam cu nerabdare sa scriu aceste randuri, dar acum, citindu-le, imi dau seama ca sunt prea putin. Nu cred ca am reusit sa exprim nici 10% din ceea ce am simtit in prezenta Ginei Dragomir si a ingerilor sai. Tot ce pot face este sa va recomand sa mergeti la unul dintre evenimentele pe care sigur le va organiza in viitor. Sigur veti fi la fel de vrajiti.

ArtisanArt by Gina Dragomir

Pentru poze trebuie sa ii multumesc frumos talentatei Anita Bejenaru. Sper ca nu s-a suparat ca le-am furat :D.

Pentru mai multe povesti cu si despre Timisoara, nu uitati sa dati subscribe. Si daca nu stiati, va informez cu drag ca au inceput inscrierile pentru November Notes in Social Media 2017. Gasiti formularele aici.

Ne vedem in noiembrie sau prin zona 😉

*ingereii este o formula de exprimare pe care am mostenit-o de la Salas. In capul meu, aceasta rugaciune asa a sunat intotdeauna, cu acest cuvant :D.