blogu lu andra

Cuina review

In sarbeste, cuina inseamna bucatarie. Cand s-a deschis restaurantul omonim in Chisoda, adica super aproape de Timisoara, am inceput sa aud lucruri bune despre el. Dar numai recent am ajuns sa ma si bucur de mancarea banateana cu accente sarbesti. Si asta in compania unora dintre cei mai dragi oameni de pe lumea asta. Deci nu pot decat sa fiu profund recunoscatoare pentru ca restaurantul s-a ridicat la nivelul asteptarilor mele si ale uneia dintre cele mai critice persoane pe care le cunosc atunci cand vine vorba despre mancare: Alina.

blogu lu andra

Locatie

Dupa cum spuneam, Cuina se gaseste in Chisoda, exact in centrul satului. Locuri de parcare sunt, har Domnului. Pana aici se ajunge foarte usor. Deci locatia este perfecta. Si avand in vedere ce ofera la fata locului, cred ca nu ar fi fost mai bine pozitionata nici daca era in centrul Timisoarei.

Atmosfera

Inca de la intrare, Cuina te duce cu gandul la o casa batraneasca din Banat. Mi-a placut faptul ca totul este alb si cu accente de verde. Mi-a placut streasina de stuf ce decora balconul. Mi-au placut foarte mult costumele populare ce erau expuse pe pereti. Si poate suna snob, dar chiar mi-a placut faptul ca nu prea puteai sa vii decat cu rezervare. Noi am avut noroc si am prins o masa, dar, in general, trebuie sa te asiguri ca ai unde sa stai (mai multe detalii puteti afla de pe pagina lor de Facebook).

In rest, atmosfera este foarte pasnica. Muzica populara ce se aude nu este deranjanta. Parca ai fi la masa la bunica ta fancy.

blogu lu andra

Servire si produse

Nu pot spune ca este general valabil, poate am avut noi putin ghinion, dar am dat peste un chelner care era putin cam prea arogant pentru jobul lui. A fost destul de prompt, nu pot spune ca nu. Ne-a adus imediat meniurile (niste dragalasenii in forma de gardut), a venit repede cu bauturile si relativ repede cu mancarea. S-a incurcat putin cand a venit vorba de sosul Alinei, dar trecem peste acest aspect.

Meniul este foarte variat si e greu sa te hotarasti ce anume sa mananci. Sunt o gramada de platouri, care mai de care mai apetisante. Paste, salate, pleskavita, ciorbe si alte produse traditionale, deserturi si tot felul de bauturi, as putea spune ca aici se gaseste cate ceva pentru toate gusturile.

blogu lu andra

Dupa lungi dezbateri, noi am comandat un platou sarbesc, ciorba pentru Dana, ceafa la gratar cu cartofi taranesti pentru Alina si muraturi asortate. Platoul, teoretic, este pentru 4 persoane si contine cotlete la gratar, mini mici, gordon bleu, 2 pleskavite (asta in nonsarbeasca sau nonbanateana inseaman burgeri :)))), cartofi pai si cartofi aurii facuti in cuptor.

Mancarea a fost absolut delicioasa si spun asta in deplina cunostinta de cauza pentru ca am gustat din aproape toate :)))). Pleskavita a fost mancarea mea de baza, cu cartofi aurii si conopida murata :D. Am incercat si gordonul si cotletul si mi-au placut. Alina s-a aratat destul de multumita de ceafa, iar Dana a fost super entuziasmata de ciorba ei. Cat despre mami si Flavius, ei au mancat chiar din toate si singura plangere a fost ca au nimerit ceva muraturi mai iuti.

blogu lu andra

In ceea ce priveste raportul calitate/pret, mancarea propriu-zisa nu mi s-a parut scumpa, dar sosul si painea mi s-au parut exagerate ca si pret. Adica 8 lei pentru un sos de usturoi micut, care chiar nu era mirific, mi se pare enorm de mult, iar 3.5 lei pentru un sfert de franzela intra la aceeasi categorie. Dar acestea ar fi singurele mele mentiuni negative. Nici macar de limonada cam acrisoara nu ma pot plange pentru ca nu ma durea gura sa mai cer un pliculet de zahar, daca chiar imi trebuia :D.

Per total, experienta a fost una foarte buna si chiar mi-ar placea sa mai merg aici. Mai ales ca am vazut cateva deserturi pe care as vrea sa le incerc :D.

Nota mea pentru Cuina este 9,5.

Daca ati mancat si voi ceva bun aici, nu uitati sa imi lasati un comentariu si sa imi recomandati alte preparate delicioase. Pentru mai multe sugestii si review-uri, dati un subscribe si veti afla primii pe unde am mai umblat.

blogu lu andra

Justice League

Astept filmul acesta de anul trecut cred. Am privit extaziata fiecare trailer si am numarat zilele pana la premiera. Iar acum, ca l-am vazut, pot spune ca mi-a placut la nebunie. Chiar daca povestea schioapata pe alocuri, nici nu mi-am dat seama cand au trecut cele 2 ore in care a rulat Justice League. Mai mult, am stat cu sufletul la gura la fiecare faza, am fost uimita de efectele ce se apropiau de perfectiune in format imax si, ca niciodata, am avut rabdare sa treaca toate creditele pentru a vedea secventele secrete din final (pe care le-am pierdut la Thor).

blogu lu andra

Povestea

Actiunea filmului se desfasoara dupa cea din Batman vs. Superman. Lumea este in intuneric. Oamenii considera ca nu mai exista speranta, iar forte demult adormite si-au reinceput atacul asupra pamantului. Tot ce mai poate sa faca Bruce Wayne pentru a opri distrugerea planetei este sa adune o echipa suficient de puternica pentru a salva omenirea. De ce? Pentru ca o fi el Batman, but you can not save the world alone.

Justice League comments by Andra

Stiu ca ma repet spunand asta, dar filmul mi-a placut la nebunie. In afara de Ben Affleck in rolul lui Batman, pe care pur si simplu nu il vad ca si potrivit, si de Amy Adams care nu stiu ce a patit, dar era atat de pufi la fata incat ai fi zis ca este cel putin mahmura pe tot parcursul filmului, actorii mi s-au parut GENIALI!

Niciodata nu se va gasi o Wonder Woman mai potrivita decat Gal Gadot. Asta am mai spus si cand am facut recenzia filmului omonim si continui sa sustin acest lucru. Habar nu am de ce s-a creat intreaga controversa cum ca ar fi sexist costumul ei pentru ca mie nu mi se pare. Ea arata absolut genial si, din ce stiu eu despre amazoane, ele nu erau pudibunde. Erau razboinice si nu poti sa te razboiesti in rochii de gala. Deci sa terminam cu prostiile astea. Gal Gadot rocks! Sper doar sa nu o combine cu Batman pentru ca ar fi foarte ciudat. El este prea batran si gata! Inteleg ca Diana a crescut pe o insula unde erau doar femei, dar nu cred ca avea daddy issues.

Jason Momoa arata intr-un mare fel. Nici macar nu are rost sa mai spun cat de potrivit este pentru rolul lui Aquaman. Pacat ca nu il arata mai mult fara camasa pe el… mare pacat… :)))). Si daca tot spuneam de Batman si Wonder Woman ca si No, no! pentru mine, ei bine cu Aquaman mi-ar placea sa o vad. Ar fi ca in reclame ei doi. Probabil o reclama la ceva sampon avand in vedere cat au parul de lung :))). Dar intelegeti voi ideea.

Si pentru prima oara in istoria omenirii imi place de Flash. Nu il tineam minte pe Ezra Miller din alte filme, dar cred ca si-a gasit vocatia. Este exact genul de Flash de care Justice League avea nevoie si mi se pare ca personajul este foarte asemanator cu cel din desene. Ceea ce este minunat pentru ca are niste replici de te imprastii de ras.

Pe Cyborg nu pot spune ca l-am inteles, nici ca mi-a trezit vreun sentiment. Dar mi-ar fi placut sa para cumva mai realist. Nu stiu de ce, dar nu m-a incantat deloc modul in care se misca si nici intreaga lui costumatie.

Trecand la partea cu actiunea, adevarul este ca puteau face mai mult scenaristii. Adica mi se pare ca acest film se bazeaza o idee prea mult pe efectele speciale explozive. Si este adevarat. Acestea sunt foarte faine. De la modul creapy in care sunt facuti monstruletii, la scenele filmate in slowmotion, la modul in care este redata lumea lui Flash, la punctul culminant pe care nu o sa vi-l spun pentru ca e prea spoiler :D.

Acestea fiind spuse, cred ca pot trage concluzia ca acest film a fost facut pentru a fi vazut la cinema. Nu il descarcati acasa pentru ca veti fi dezamagiti. Actiunea este prea plata pentru a nu-l vedea in format imax, asa cum au intentionat creatorii sai.

Andra rates it 9.5!

Daca ati vazut deja filmul, lasati un comentariu si spuneti-mi cum vi s-a parut. Daca vreti sa fiti primi care cititi recenziile mele, dati repede un subscribe.

Scurta introducere in inteligenta emotionala cu Zoltan Veres

Nu sunt genul care citeste 1200 de carti de self help pe an, traind cu impresia ca viata mea se va schimba in secunda in care le voi termina. Sunt perfect constienta ca orice schimbare pe care vreau sa o fac tine doar de mine. Nimeni nu o sa imi spuna un cuvant magic dupa care eu voi fi ambitioasa, perseverenta, ordonata si putred de bogata. Asa cum nimeni niciodata nu o sa imi vanda secretul unui blog de succes. Orice ne dorim pe lumea asta presupune efort din partea noastra.

Faptul ca stiu toate acestea nu ma impiedica sa particip la diverse evenimente care sa imi deschida orizontul. Pentru ca un om informat este un om puternic. Si daca te invarti in aceleasi cercuri toata viata sigur nu vei reusi nimic in plus. Dar daca schimbi perspectiva, ideile noi au mult mai multe sanse sa apara (ca sa nu spun 100% si sa ziceti ca sunt prea optimista :D).

Cum am ajuns la seminarul lui Zoltan Veres

Am ajuns la concluzia ca in viata nu trebuie sa stii tu tot. Este de ajuns sa cunosti oamenii potriviti si ei te ajuta sa ajungi unde trebuie. Si cand vine vorba de dezvoltare personala stiu ca ma pot baza pe prietena mea Adriana. Pentru ca ea e super pasionata de treburile astea. Deci logic ca il stia pe Zoltan si cand a descoperit evenimentul pe Facebook a tinut sa mi-l mentioneze si mie. Dar acest fapt nu a fost, totusi, definitoriu. Ceea ce m-a atras a fost tema: inteligenta emotionala.

Nici nu stiam ca exista asa ceva, iar curiozitatea mea a fost activata instant. Asa ca m-am inscris si am asteptat, cuminte, momentul cel mare.

Ce este inteligenta emotionala?

Bineinteles ca nu am cautat inainte informatii despre subiect pentru ca sunt o lenesa. Am zis ca ce rost are sa imi bat capul cand Zoltan Veres pentru asta vine la Timisoara. Si bine am facut. Pentru ca seminarul m-a lamurit perfect. Adica eu asa cred :))).

Iata ce am inteles.

Inteligenta emotionala este capacitatea de a-ti gestiona eficient emotiile astfel incat acestea sa lucreze in favoarea ta. Mai mult, dezvoltarea inteligentei emotionale duce la o resetare mentala, care culmineaza cu o inlocuirea a programarii automate (adica toate obiceiurile nocive pe care le mostenim din copilarie) cu o constientizare a actiunilor noastre chiar si in momentele cele mai tensionate.

V-am bagat in ceata? :))) Cred si eu cu asa explicatie complicata. Sa o simplificam!

Pilotul automat

S-au facut tot felul de cercetari care au demonstrat ca pana la varsta de 7 ani copiii sunt ca niste bureti care absorb informatiile fara nici un fel de filtru. In aceasta perioada se construiesc majoritatea raspunsurilor noastre automate la stimuli diversi. Acum devenim exuberanti sau introvertiti, rebeli sau docili, agresivi sau pasivi. Si aceste reactii sunt atat de adanc inradacinate in creierul nostru incat devin raspunsuri automate la tot ceea ce ni se intampla.

Totusi, viata nu ne este data pentru a o trai pe pilot automat. Dar sa ne constientizam lacunele comportamentale nu este usor, iar sa le schimbam este si mai greu. Din fericire, nu este imposibil.

Profilurile inteligentei emotionale

Din ceea ce spunea Zoltan Veres in cadrul seminarului, exista 4 profiluri de inteligenta emotionala: angajatul, freelancer-ul, antreprenorul si investitorul (ca in orice firma care se respecta :)))). Fiecare are plusurile si minusurile sale, iar eu nu o sa va explic acum profilurile complete pentru ca nu vreau sa iau painea omului de la gura. Va voi spune, in schimb, ca eu sunt freelancer-ul, fiind o fire creativa, care are tendinta sa vina cu idei si sa incerce chestii noi, dar sa nu duca treaba la bun sfarsit. Aici trebuie sa mai lucrez si sa imi dezvolt latura de angajat, profil specializat in implementarea ideilor.

Partea funny a fost ca, in timp ce Zoltan Veres prezenta fiecare tipologie, noi catalogam cunoscutii. E foarte amuzant sa descoperi trasaturile oamenilor in cuvintele vorbitorilor de la un seminar. Face informatiile sa para mult mai veridice, cumva. Ele nu mai sunt abstracte, ci aplicabile, iar acest aspect le face mai valoroase.

Vibeul

Nu o sa va dau mai multe detalii despre continut pentru ca nu mi se pare ca este locul meu sa fac acest lucru. In schimb vreau sa stiti ca intreaga atmosfera a seminarului a fost una geniala. Zoltan Veres este super carismatic. Se vede ca a studiat metodele cele mai eficiente de a-si spune povestea. Discursul sau este presarat cu anecdote si elemente de atragere a atentiei publicului. Omul este un entertainer, ce mai. Si sper sa nu mi-o ia in nume de rau daca va citi vreodata acest articol, dar adevarul este ca eu chiar m-am distrat.

Am ras o gramada, am fost uimita, am primit informatii pretioase si, ca sa fie totul perfect, am castigat doua premii. Deci cum as fi putut cere mai mult? Si nu, nu sunt subiectiva cand spun ca Zolta Veres este un speaker pe care trebuie sa il ascultati. Iar daca va reveni in Timisoara, sa veniti sa ma salutati in timpul seminarului pentru ca sigur voi fi acolo :D.

Pana atunci, insa, as vrea sa aflu ce stiti voi despre inteligenta emotionala.

Scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mos Craciun,

Stiu ca este doar noiembrie, dar a inceput postul si Alina m-a intrebat ce imi doresc in luna decembrie, deci am zis ca ar fi cazul sa iti scriu. Mai ales in conditiile in care in vara am facut o lista draguta de dorinte si multe s-au implinit. Deci de ce nu ar merge treaba si cu tine, Mosule?

Stiu ca deja te gandesti la mine pentru ca mi-ai trimis un micut cadou. As vrea sa-ti multumesc pentru cei doi cititori pe care i-am cunoscut la Mc. Mi-au facut seara, saptamana, luna, foarte frumoasa. Ii pup si ii salut :D. In plus, am inceput sa am o gramada de idei si sunt sigura ca si ele sunt un cadou, ca sa nu ma plictisesc in ziele lungi si friguroase de iarna :))).

Cand vine vorba despre aceste sarbatori de iarna, tot ce imi doresc este sa ma relaxez si sa petrec momente minunate alaturi de cei dragi. Astept cu nerabdare sa imi revad prietenele, sa colind si sa mananc multe prajituri :))). Vreau sa vad copiii ce vin in pitarai si sa ii surprind pe cei dragi cu cele mai frumoase si mai inedite cadouri. Si, nu o sa mint, vreau sa deschid multe cutii si plasute si sa descopar ce au gasit ei potrivit pentru mine.

Lista

Dorintele mele sunt pur orientative. Daca cititi aceste randuri, va ganditi sa imi luati ceva dragut si aveti o super idee, nu stati prea mult pe ganduri. Dar daca aveti nevoie de putin ajutor, pentru mine sau altcineva drag, iata cateva sugestii, in ordine stric aleatorie :D.

O biluta de la Pandora

Cred ca acestea o sa fie pe lista pana mi se umple bratara :))). Pandora este unul dintre lovebrandurile mele si nu am cum sa renunt la el. Bilutele lor sunt super cute si imi dau impresia ca sunt o mica printesa. Nu intrebati de ce pentru ca nu stiu. Presupun ca marketingul lor este pur si simplu genial si cam atat :))). Cert este ca imi place la nebunie noua colectie facuta in colaborare cu Disney, dar si cea de iarna. Numai ca imi plac si toate bilutele vechi, deci Pandora sa fie si sa mearga pe bratara mea pentru ca nu am mai multe pretentii :))).

O geanta sau un ghiozdan de la Chu Chu Handbags

Nu as putea spune exact cand mi s-a pus pata pe produsele Chu Chu Handbags, dar sunt atat de dragute incat imi doresc una de foarte, foarte mult timp. Probabil la aceasta pasiune a contribuit si faptul ca sunt lucrate manual, deci modelele unicat, iar mie imi place aceasta chestie la nebunie. Nu as putea spune ca am o preferata pentru ca am vazut foarte multe gentute la ei care imi plac maxim, deci ramane la latitudinea Mosului pe care vrea sa mi-o aduca :))).

Accesorii

Aici nu as putea spune ca am un obiect specific pe care mi-l doresc, ci mai multi artizani pe care ii urmaresc si ale caror accesorii mi-ar face o deosebita placere sa le port. De exemplu, mi se par superbi cerceii creati de Ana ArtizAna. Imi plac toate accesoriile celor de la L u n jewelry pentru ca sunt cu totul altceva decat tot ce exista pe piata in momentul de fata. Par sa aduca la viata povestile mele din copilarie si nu as putea sa va explic de ce am aceasta impresie.

Aici trebuie sa mentionez si Felicity Store care este tot la categoria lovebrand :D. Am foarte multe chestii de la ei si toate mi se par minunate. Deci orice as mai primi m-ar face la fel de fericita :D. Si la fel ar fi situatia cu unul dintre chockerele de la Artisans D’Amour, care ar putea scoate la iveala partea kinky din orice femeie :D.

Arts and crafts

Ca orice blogger cu imaginatia overactive, am nevoie si de o supapa de relaxare, iar eu o gasesc in pictura si desen. Si am descoperit la mall, dar nu am ajuns sa imi achizitionez, tablouri cu numere pentru pictori wannabe :))). Sper ca si tu sa le vezi, Mosule si sa imi aduci unu :D.

Hooded Moon

Se pare ca in ultima vreme am ajuns sa dezvolt o inclinatie periculoasa spre anumite branduri, dar nu ma pot abtine. Unii oameni pur si simplu creeaza lucruri de care nu ai cum sa nu te indragostesti. Iar in aceasta categorie as vrea sa o incadrez pe Dana Rogoz care, dupa tricoul cu fete detasabile, prezinta hanoracul cu fete detasabile. Culorile sunt foarte, foarte fain, mai ales aceasta si sper sa aterizeze unul dintre ele si la mine in dulap :D.

The booklover

De pe lista nu puteau lipsi cartile. Ma bucur de oricare dintre ele, doar sa fie cat mai noi pentru ca deja am foarte multe :))). Daca ar fi sa o mentionez pe cea care mi-a picat cu tronc acum si la care ma gandesc de ceva vreme, atunci este vorba despre IT, scrisa de Alexa Chung. Nu as putea explica exact ce ma fascineaza la ea, dar traiesc cu impresia ca trebuie sa o am :D.

Cam asta ar fi, Mosule. Stiu, sunt o mofturoasa, dar am fost cuminte, am scris pe blog, am facut si November Notes, pregatirile pentru nunta merg bine, iar cu familionul ma inteleg, deci nu ai de ce sa ma certi. Sper sa ai grija ca sarbatorile sa fie minunate, ca in fiecare an.

Ai grija de reni si sa ne vedem cu bine.

Cu drag,

Andra

Later edit: Accept si orice fel de tricouri/bluze/sosete/pijamale cu motive de craciun, pisici sau unicorni :D.

blogu lu andra

Eva Luna

Autor: Isabel Allende

Editura: Humanitas

De cand am citit Casa spiritelor, Isabel Allende a atins o coarda speciala a sufletului meu. Modul in care scrie este atat de ancorat in pasiunea ce caracterizeaza popoarele sud-americane si in realitatea acestora incat nu ai cum sa ramai indiferent in fata povestilor ei. Pline de culoare, drama si, de cele mai multe ori, violenta, aceste povesti sunt adevarate epopee, iar cititul lor este o delectare.

blogu lu andra

Povestea

Eva Luna este un fel de bildungs romanum. Viata Evei ne este dezvaluita in cele mai mici detalii, inca din frageda pruncie. Iar in jurul acesteia se contureaza, mai precis sau mai vag, personajele care o influenteaza si ii ghideaza pasii.

Impresii

Mi-a placut mult eroina acestui roman. Eva este ca un burete ce absoarbe tot ce se intampla in jurul sau si are o acceptare pentru care o invidiez. Nimic din ceea ce traieste nu ii lasa rani, chiar daca unele lucruri sunt profund traumatizante. Iar imaginatia sa este de-a dreptul debordanta. Modul in care se pierde in povestile pe care le spune si cel in care ii aduce pe altii in ele mi-au adus aminte de Seherezada. Ceea ce nu am inteles este de ce se agata de iubirea pentru Humberto Naranjo. Mai ales in conditiile in care isi da seama destul de repede ca acesta nu este o influenta benefica in viata ei si ca relatia lor nu o sa duca nicaieri.

Mi-a placut si faptul ca viata lui Rolf Carle, desi mult mai succint povestita, este cumva oglinda vietii Evei. Adica are o copilarie nu tocmai fericita, urmeaza o perioada benefica in viata lui care il transforma intr-un adult responsabil si hotarat, chiar daca moralitatea lui este, pe alocuri indoielnica :))), iar in momentul in care o cunoaste pe Eva este exact genul de om de care aceasta are nevoie. Sa construiesti asa doua personaje fara ca acestea sa treaca prin exact aceleasi experiente mi se pare un exercitiu de imaginatie extraordinar.

Cred ca daca ar fi sa spun un singur lucru pe care l-am invatat din aceasta carte acel ceva ar fi ca trebuie sa te adaptezi la orice. Viata poate sa iti puna in cale lucruri bune si rele. Tu trebuie sa iei ce e mai bun din fiecare experienta si sa fii cea mai buna versiune a ta ever. Si stiu ca asta suna asa super flower power, dar este adevarul. Doar ca, din pacate, oamenii tind sa vada mai mult drama si lucrurile negative, pierzand astfel ce e frumos in viata.

Cartile lui Isabel Alende mai au o caracteristica foarte inedita: povestile se leaga intre ele. Scriitoarea a creat un Univers in care personajele zburda din poveste in poveste si, la un moment dat, aterizeaza in lumina reflectoarelor. Nu stiu daca e o strategie de marketing gandita in prealabil sau aceste personaje pur si simplu populau lumea sa interioara si au fost exorcizate prin scris, dar imi place.

Deci sigur voi mai citi si alte romane semnate de Isabel Alende si vi le recomand cu mult drag. Daca voi ati mai citit ceva scris de ea, nu ezitati sa imi recomandati. Pana atunci, happy reading!