Fest FDR – part 2

Dupa o bine meritata mini vacanta in care sper ca v-am ajutat cu idei de activitati, sunt pregatita pentru lunga lista de articole pe care nu am avut timp sa le scriu :))). Si o sa incep cu a doua saptamana de Fest FDR pentru ca am vazut 3 piese de teatru geniale, pe care vreau sa vi le recomand.

Artist talks

Prima piesa despre care vreau sa va povestesc are ca tema arta si viata artistilor. Ea apartine celor de la Arcub si s-a potrivit manusa pe tema festivalului: Identitate. Pe parcursul celor aproape 2 ore cat a durat piesa ne-au fost prezentate mai multe situatii in care ego-ul a fost pus in fata realitatii. Iar aceasta abordare mi s-a parut ca atrage atentia asupra rolului actului artistic. Arta este scopul in sine sau rolul ei este de simpla oglinda a realitatii? Pentru ca in lumea aceasta a vedetelor si a celebritatii exista riscul (destul de mare) sa pierdem din vedere suferintele omenesti atunci cand le transformam in arta.

Piesa este compusa dintr-o serie de scenete mai mici, preferata mea fiind cea din final. Asa am aflat despre Irene Nemirovsky, evreica originara din Ukraina, crescuta in Franta, al carui jurnal din perioada celui de-al doilea razboi mondial este comparat de catre critica literara cu cel al Annei Frank. Ceea ce m-a impresionat la aceasta sceneta finala a fost faptul ca pe masura ce naratorul prezenta povestea vietii acesteia, pe margine erau 2 actorii care jucau rolul publicului de pe Facebook. A fost putin ca o palma peste fata pentru ca toti facem lucrurile acestea azi. Butonam telefonul si judecam, fara sa stim intreaga poveste.

Deci daca sunteti impatimiti ai teatrului si ajungeti la Bucuresti stagiunea viitoare, trebuie sa vedeti aceasta piesa.

Fest FDR

Photo credits

Bucuresti 41 Tur-Retur

Pentru mine Fest FDR a adus multe premiere. Asa s-a intamplat si cu Bucuresti 41 Tur-Retur, primul spectacol itinerant la care am luat parte. Daca nu stiti despre ce vorbesc, have no fear, nici eu nu aveam nici cea mai vaga idee ca urmeaza sa ne plimbam prin Timisoara. Pentru ca un spectacol itinerant presupune deplasarea spectatorilor in diversele locatii unde se joaca scenele.

Piesa prezinta momente din timpul pogronului de la Bucuresti din 1941. Desi am o fascinatie aproape morbida pentru comunism, habar nu aveam ca in luna februarie a anului 1941 romanii au luat-o razna si au inceput sa isi omoare vecinii evrei. Bine, nu toti romanii s-au apucat de crima, doar armata legionara, dar nici restul oamenilor nu au facut nimic. Deci sunt la fel de vinovati.

Ceea ce m-a socat la aceasta piesa este monstruozitatea umana. Ne dam culti si civilizati, dar suntem printre cele mai brutale animale. Suntem capabili de lucruri abominabile, fara nici un motiv intemeiat. Cand trecem pe pilot automat si instinctul animalic ne devine natura, nu mai tinem cont de copii, parinti, de alte suflete. Si este dureros sa vezi lucrul acesta. Mai ales in conditiile in care societatea noastra nu a evoluat foarte mult fata de ceea ce a fost acum aproape un secol. Xenofobia inca este in floare. Rasismul la fel. Poate exista presedinti negri, dar prejudecatile sunt la fel de impamantenite ca pe vremea Ku Klux Klan.

Deci va recomand Bucuresti 41 Tur-Retur pentru ca este o piesa ce iti deschide ochii. Si sper sa am ocazia sa o vad jucata si in Bucuresti. Sunt sigura ca ar fi mult mai spectaculos.

(D)Efectul Placebo

Desi este ultima piesa din Fest FDR pe care am vazut-o, este una dintre piesele pe care mi le amintesc cel mai putin. El aborda alienarea oamenilor in aceasta societate hiper conectata. Lucru ce pare destul de putin probabil. Insa chiar si in ziua de azi, cand toate se pot obtine atat de usor, avem persoane care prefera sa traiasca in realitatea virtuala, nu in cea reala, care prefera sa imparta iubirea cu papusi gomflabile, nu doar cu partenerul de viata sau care isi impart propriul trup cu… o alta personalitate.

Acum ca stau sa ma gandesc mai bine, (D)Efectul Placebo pune punctul pe i intr-o problema extrem de spinoasa a zilelor noastre. Si pana esti acolo te tot gandesti… eu nu sunt asa… nu am cum sa fiu asa… dupa care iti dai seama ca esti dependent de telefon si de Facebook.

Problema este ce faci mai departe cu aceasta informatie? Pentru ca, sincer va spun, eu sunt la fel de dependenta… mai putin cand sunt la Salas :D.

Fest FDR

Photo credits

Cam asta ar fi sesiunea de teatru a serii. Luna aceasta inca se mai joaca piese in toata tara, deci nu ezitati sa mergeti si sa va deschideti orizontul cultural. Sigur veti pleca din sala cu mai multe intrebari decat raspunsuri, dar cand le veti afla pe acestea veti ajunge sa iubiti teatrul. Cel putin asa am patit eu :D.

Felicitari celor de la Teatrul National Timisoara pentru organizarea Fest FDR. A fost, intr-adevar, un dar pentru oras.

Fest-FDR

Fest-FDR part 1

Incepand de saptamana trecuta, Timisoara este gazda Festivalului Dramaturgiei Romane sau Fest-FDR. Datorita colaborarii extrem de bune cu cei de la Teatrul National Timisoara, am primit invitatia de a participa la spectacolele din cadrul festivalului. Oferta era extrem de variata, cu nici mai mult nici mai putin de 3 spectacole pe zi. Dar cum timpul nu imi permite atat de multa cultura, am ales cum am stiut mai bine (adica in  functie de titlu :))).

Anul acesta, tema Fest-FDR a fost identitatea si mi-a placut faptul ca piesele prezentate s-au raliat la aceasta, dar au abordat si subiecte extrem de actuale, cum ar fi situatia oamenilor din zonele de razboi, refugiatii, etica in actul artistic. Si pentru ca suntem romani si am trait foarte multi ani in comunism, bineinteles ca acest subiect a fost tratat in doua dintre piesele ce le-am vazut eu.

Fest-FDR

Arca lui Lenin

Acest spectacol cu statui vivante a fost primul pe care am decis sa il vizionez din programul Fest-FDR. S-a jucat in Piata Operei, in fata a zeci de spectatori, intentionati sau ocazionali. L-am ales pentru ca sunt foarte curioasa cu privire la tot ce tine de comunism. Probabil si pentru ca am auzit multe povesti de la ai mei si am citit si mai multe povesti in diverse romane. Cumva, acest subiect a ajuns sa ma fascineze pentru ca, in esenta ei, aceasta doctrina nu este una malefica. Adica ce rau ar putea sa vina din a-ti dori ca toti oamenii sa fie egali? Asta cauta si democratia, daca stam sa ne gandim. Doar ca in cazul comunismului practica i-a omorat (pe unii si la propriu, nu doar la figurat).

Arca lui Lenin este o fresca sociala a Uniunii Sovietice. Prin statuile alese, actorii de la teatrul Masca din Bucuresti au reusit sa ofere o imagine extrem de exacta a tipologiilor umane din acea perioada. Bineinteles ca marii conducatori au fost prezenti, Lenin si Stalin, precum si cei mai fideli servitori, intelectualii care s-au “adaptat” sistemului si, nu in ultimul rand, oamenii de rand, muncitori sau tarani, care au dus tot greul.

A fost ciudat sa ascult in Piata Operei din Timisoara sloganele comuniste si muzica specifica vremii. A fost ciudat sa vad pusa in scena o mini defilare a pionierilor, despre care am auzit doar in povestile mamei. Dar a fost o lectie pe care toti ar trebui sa ne-o asumam. Desi oamenii au tendinta sa uite extrem de usor, ororile din acea perioada se pot repeta in orice moment.

Fest-FDR

Toys: A dark fairy tale

Nu stiu ce a fost in capul meu cand am concluzionat ca ar trebui sa vad aceasta piesa pentru ca este un basm. Si chiar nu ma asteptam sa fie atat de inspaimantatoare. Dar, dupa cum a reusit Saviana Stanescu sa imi reaminteasca, de cele mai multe ori viata este departe de a fi un basm.

Toys: A dark fairy tale spune povestea doua surori despartite in copilarie. Shari a ramas sa traiasca intr-o zona de razboi si a fost martora la toate ororile acestuia. A vazut oameni explodand, a curatat cadavre, a sapat gropi comune. Clara a crescut in America, intr-o familie care i-a oferit tot ceea ce avea nevoie. Cand cele doua se revad si se redescopera, ni se arata ca oricat de stralucitoare ar fi viata unei persoane, sigur are si parti intunecate. Pana la urma, depinde de fiecare dintre noi cum alegem sa ne traim povestea si ce fel de final ii pregatim.

E greu sa va povestesc despre aceasta piesa pentru ca este mai degraba emotionala decat rationala. Mie, cel putin, mi-a atins o coarda a sufletului si nu pot decat sa ii felicit pe cei de la Fest-FDR pentru ca au decis sa o includa in programul festivalului. Probabil din acest motiv am simtit nevoia sa vorbesc despre ea imediat ce s-a terminat. Sau poate este vorba despre cele doua actrite. Julia Ubrankovics si Tunde Skovran joaca absolut delirant. Au intrat atat de bine in pielea personajelor incat, la final, nu imi venea sa cred cat de senine si de normale au iesit in fata publicului. Pareau cu totul alti oameni.

Subcarpati

A fost o surpriza sa descopar un concert Subcarpati in programul Fest-FDR. Abia dupa ce m-a lamurit Teodora ca solistul lor joaca in Hamlet am inteles de ce o trupa de underground folclor ar sprijini un festival de teatru din Timisoara.

Cert este ca duminica seara Parcul Civic a fost plin de tineri dornici sa ii asculte pe cei de la Subcarpati, iar acestia le-au oferit un spectacol de zile mari. Timp de o ora si jumatate folclorul nu a mai fost ceva ce tinea de Etno TV, ci o parte integranta a culturii urbane actuale. Iar modul in care toate acele voci cantau mai tare decat artistii iti facea pielea de gaina.

Nu as putea spune exact cand am inceput sa ascult Subcarpati. Cert este ca, intr-un timp, eram obsedata de aceasta melodie a lor. I-am vazut de 2 ori la Untold si mi se pare ca muzica lor este pur si simplu geniala. Nu o sa va spun ca imi place tot ce scot. Ar fi imposibil. Dar mesajul lor este unul orginal si imi aminteste ca nu ar trebui sa renuntam atat de usor la traditiile noastre pentru a adopta tot ce ofera lumea moderna.

Deci daca aveti prilej sa mergeti la concertele lor, nu stati pe ganduri. Veti privi folclorul cu alti ochi dupa o asemenea experienta.

Fest-FDR

To be continued…

Fest-FDR a intrat pe ultima suta de metri, iar maine voi asista la ultima piesa jucata in cadrul festivalului: (D)Efectul placebo. Apoi mai trebuie sa imi adun gandurile si o sa va povestesc si despre aceasta saptamana in care am avut parte de cultura pe paine.

Pupici!

teatru

Cum ne imbracam la teatru?

Anul aceasta am avut parte de o multime de experiente culturale, in special piese de teatru. Am fost la spectacole obisnuite ale Teatrului National Timisoara, am fost la Gala UNITER si, pe parcursul ultimei saptamani, am luat parte la spectacole din cadrul Festivalului Dramaturgiei Romane la Timisoara (Fest-FDR).

Si cum am petrecut tot acest timp in salile de teatru, am ajuns sa analizez tot mai mult tinutele celorlalti spectatori. In special datorita unor articole pe care le-am citit, care erau destul de critice in aceasta privinta. Mai exact, se atragea atentia asupra stilului vestimentar destul de lejer pe care lumea il adopta in ultimul timp atunci cand merge la teatru.

teatru

Intre elegant si casual

Bineinteles ca atunci cand eram mica mersul la spectacole era motiv de sarbatoare, iar acest lucru se vedea in primul rand in tinutele pe care le purtam. Insa consider ca in ziua de azi teatrul este mult mai accesibil. Spectacolele sunt mai variate, iar ideea aceasta de eleganta obligatorie este putin invechita.

Sa nu ma intelegeti gresit. Pentru mine teatrul reprezinta un mediu deosebit si cand merg sa vad o piesa am tendita sa ma dichisesc macar putin. Insa nu cred ca acest lucru este obligatoriu. Pentru ca exista oameni care vad eleganta ca pe ceva frivol, iar acest lucru nu ii face nedemni pentru cultura. In plus, chiar aseara, in timp ce asteptam sa intru la piesa Artists talk din cadrul Fest-FDR, am avut ocazia sa studiez actori ai Teatrului National din Timisoara si nimic din tinutele lor nu spunea eleganta exagerata.

teatru

Premiere si gale

Bineinteles ca situatia se schimba cu totul atunci cand vorbim despre premiere sau gale. Adica la Gala UNITER (despre care puteti citi aici) nici macar eu nu am purtat tenisi. Din contra, chiar daca nu am avut rochie lunga, am ales o rochita super eleganta, care s-a dovedit a fi de la Ralph Lauren (whaaaaat????), pantofi cu toc, un sal din casmir si cercei mari, aurii. Si tot m-am simtit putin under dressed cand am vazut rochiile extrem de frumoase ale doamnelor de pe covorul rosu.

De ce am decis sa ies din zona mea de confort? Pentru ca astfel de evenimente merita o atentie sporita. Si ce femeie nu ar vrea sa fie in lumina blitzurilor atunci cand paseste pe covorul rosu? Deci trebuie sa porti ceva demn de o printesa.

teatru

Raspunsul la intrebare

Deci cum ne imbracam la teatru?

Eu nu sunt experta, dar pot sa va spun ce am mai vazut prin targ :D. In general, purtam haine cu care ne simtim bine pentru piesele regulare (sa ii spunem acestui stil casual chic). Niciodata nu mergem in echipament de sport (doar daca suntem actori si urmeaza sa interpretam rolul unui sportiv :D). Iar atunci cand situatia este extraordinara, ravasim dulapul (sau cardurile :)))) si ne asiguram ca toate obiectivele sunt indreptate asupra noastra.

Sper ca ati apreciat rochita mea de la Gala UNITER si vreau sa ii multumesc Ancai Ciobanescu pentru poze. Ma bucur ca mi-a imortalizat atat de frumos emotiile.

P.S. Mai sunt 2 zile de Fest-FDR. Recomandarea mea? Hamlet in 25 mai. Joaca Argatu :D.

P.P.S. Salopeta Duniei si accesoriul pe care l-a purtat pe cap au fost absolut geniale.