-Say yes to the dress-
Ieri am incercat, pentru prima data in viata mea, rochii de mireasa. Eram stresata, complet pierduta in spatiu si, sincer, nepregatita pentru moment. Si ca sa fie totul si mai minunat, am vazut atat de multe episoade din Say yes to the dress incat asteptarile mele erau undeva in tavan. In plus, a mai venit si Linda cu mine, care voia sa aduca sampanie :))). Un detaliu foarte dragut din partea ei, dar, dupa cum aveam sa realizam destul de repede, complet inutil in Romania zilelor noastre.
Natalia Vasiliev cauta fete mai detreaba
Mi-am facut programare la Natalia Vasiliev pentru prima mea incercare pentru ca am ramas eu fixata dupa primul Fashion Week. Ma asteptam la ceva mega fabulos pentru ca are o reputatie pe masura. Si boutique-ul chiar este fabulos. Decorul, camerele, rochiile, totul ar putea sa te faca sa te simti ca o printesa. Totul, mai putin personalul, care ne-a facut sa ne dorim sa plecam de acolo cat mai repede.
Nu ma asteptam ca magazinele din Timisoara sa fie ca si cele din emisiune, adica sa aiba un numar atat de mare de rochii, dar mi s-a parut putin absurd faptul ca la Natalia Vasiliev puteau fi probate doar rochii marimea 36. De parca femeile mai plinute sau cu bustul mai mare nu ar putea sa se casatoreasca. De parca iti poti face o idee despre cum va arata rochia pe tine daca te ingramadeste cineva intr-o minusculime.
In ciuda acestor dificultati, cu stoicism si uimire, am asteptat sa fie indesate pe mine cateva rochii de mireasa. Una dintre ele, facuta din matase naturala, chiar mi-a placut. Dar nu m-am simtit mireasa in ea. M-am simtit doar Andra in alb. Si nu acesta era sentimentul pe care il cautam.
Deci am plecat, extrem de dezamagita, in oras.
Toate drumurile duc la Butterfly Code
Cum ne-am tot invartit fara un scop precis, am ajuns sa mergem spre casa Lindei si am trecut pe langa Butterfly Code. Cristina imi recomandase deja magazinul, era lumina acolo, deci am zis de ce nu? Chiar daca nu aveam programare, tipa de acolo era libera si ne-a primit cu zambetul pe buze.
Butterfly Code nu este un boutique atat de mare ca si cel al Nataliei Vasiliev, insa personalul face diferenta. A fost o adevarata placere sa stam acolo, sa ne uitam la rochii si sa probez. Desi nu planuiam ca lucrurile sa se intample asa, a venit si mami cu mine si fata ei cand m-a vazut cu rochia de mireasa a fost exact ce aveam nevoie pentru a-mi da seama ca ma marit. Adica… eu chiar ma marit.
Nu stiu daca faptul ca a fost mami acolo a facut totul sa para mult mai impresionant. Sau daca rochiile de la Butterfly Code erau, pur si simplu, mult mai aproape de ceea ce eu consider rochii de mireasa, dar cand m-am privit in oglinda de acolo, pentru prima data, m-am simtit mireasa.
Am incercat 4 rochii si ultima a fost atat de spectaculoasa incat m-as fi vazut mergand spre altar imbracata in ea. As fi carat dupa mine 10 kg de rochie si 2 metri de trena, dar ar fi meritat tot efortul pentru ca as fi fost fabuloasa. As fi avut copii care sa imi care trena si o tiara pe cap. Si ani la rand ar fi vorbit salasenii si baiestenii despre nunta noastra. Dar pretul era pe masura imaginatiei, deci trebuie sa mai caut.
One dress to rule them all
E ciudat cum o rochie poate intruchipa toate fanteziile pe care le-ai avut inca din copilarie. Si nu am spus toate cele de mai sus pentru ca sunt frustrata sau chestii de genu’. Pur si simplu exista momente in care trebuie sa iti dai seama care este puterea ta economica si care nu. In plus, nu cred ca as fi fost nici eu foarte linistita sa stiu ca rochia mea de mireasa a costat cat o masina mica la mana a doua :)))).
Totusi, aceasta zi m-a ajutat foarte mult sa imi dau seama ce anume imi doresc de la rochia mea de mireasa. Daca inainte aveam in minte doar ce nu vreau, acum chiar am o imagine destul de precisa despre cum mi-ar placea sa arat in ziua cea mare. Si acesta este un mare pas inainte.
Cert este ca luna aceasta trebuie sa ma hotarasc ce rochie vreau. Pentru ca luna iunie nu mai este chiar atat de departe si nu are rost sa ma lungesc aiurea. In plus, mai trebuie sa fac rochii si pentru domnisoarele de onoare. Clock’s ticking!
Va vine sa credeti ca eu chiar ma marit? Pentru ca toata povestea incepe sa imi semene cu un vis ce devine realitate si ma tem putin de el. Dar numai cand nu este Flavius langa mine. Pentru ca atunci cand se uita la mine si ma tine in brate… parca nu ar mai fi existat niciodata nimic altceva pe lumea asta. Si totul este minunat!
Acum luati o gura de lamaie pentru ca am dat cu sirop peste tot si nu vreau sa va fie rau :))).
P.S. Daca nu ati prins prima parte a jurnalului de nunta, in gasiti aici.
