Ca iubesc Retezatul nu mai este o surpriza pentru nimeni. Am crescut la poalele Retezatului. In umbra lui am ras si am plans, am iubit si am suferit. In umbra lui am devenit omul care sunt astazi. Dar oricat de mult mi-ar placea acest lant muntos, el imi este foarte necunoscut. Adica sunt enorm pe multe locuri, in Retezat, pe care nu le-am vazut niciodata. Si pentru ca vreau sa le descopar pe toate, am zis ca ar fi cazul sa ma mobilizez. Deci intr-o zi putin cam capricioasa de mai, am pornit la o plimbare pe Valea Raului Barbat.
Traseul
Pentru a ajunge pe Valea Raului Barbat, trebuie sa urmezi drumul ce te duce din Hateg la Petrosani, iar in Pui sa urmezi indicatorul ce semnalizeaza satul Rau Barbat. Iesit de pe drumul national, urmezi o sosea ce serpuieste printre copaci si poiene. Iar in momentul in care ajungi in satul Rau Barbat, ii multumesti lui Dumnezeu ca ai avut parte de asfalt pana aici si te pregatesti sufleteste pentru ceea ce urmeaza.
16 km pana la Stana de Rau
Daca urmezi Valea Raului Barbat pana sus in munte, ajungi la Stana de Rau. Noi nu am reusit acest lucru pentru ca nu eram pregatiti sa mergem atat de mult pe jos. Ne-a fost frica sa nu ne prinda ploaia. Si ne-a fost mila de masina pentru ca drumul era destul de rau pe anumite portiuni. Nu doar pentru ca autoritatile nu investesc in el. Asta este ceva de la sine inteles. Singurul turism montan care se face in Romania este concentrat in anumite zone. In rest, Dumnezeu cu mila.
Si de ce am face turism? Mai bine vindem padurile si facem bani linistiti. Putini dintre noi, pentru ca totul este mai frumos atunci cand este exclusivist. Faptul ca defrisarile distrug drumurile oricum nu conteaza. Si daca o sa pice muntele pe noi la un moment dat, oricum suntem tot mai putini. Nu o sa stie nimeni :))).
Frumusetile patriei
Gata cu fotosinteza! :))) sa trecem la chestii mai serioase. Frustrarile rutiere le lasam pentru alta data.
Valea Raului Barbat este unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am descoperit in ultima perioada. Pana la zona in care este captat, raul curge cu putere la vale, formand un defileu de toata frumusetea. Stancile se inalta semete de-o parte si de alta, perfecte pentru catarari si un rapel, dupa :D. Sau poate ceva tiroliana.
Zona inca este destul de salbatica, amenajata doar pe vremea lui Ceausescu. Adica pe rau se gasesc unele cascade artificiale, dar care mai de care mai frumoase.
Noi am mers pe jos vreo 3 kilometri si ne-am bucurat de aerul curat, de apa de izvor si am inceput sa tanjim dupa o baie racoroasa intr-o zi frumoasa de vara. De ce? Pentru ca am gasit un luminis unde raul curgea mai lin si se formase un ochi de apa destul de adanc. Partea fascinanta este ca apa aceasta era atat de albastra, incat parca eram in filmul ala cu laguna albastra.
Visez la un gratar pe malui raului si o baie racoroasa in el. Nu stiu daca nu ar fi totusi curentul mai puternic decat imi inchipui acum. Dar tot as intra in apa aia. M-as bucura de ea si as uita de griji.
Cred ca incepe sa ma afecteze la cap stresul. Visez doar relaxare :))).
Dar tot ma intorc eu acolo.
Acum va las pentru ca am avut un weekend de 1000 de kilometri, o zi de 1000 de ore si o durere de cap ce nu m-a lasat inca, deci trebuie sa dorm. Sper sa va fi inspirat sa vizitati aceasta zona minunata.
