Putere. Povești personale

povesti personale

Acum ceva timp vă povesteam despre expoziția de afișe organizată de Asociația Contrasens. Ei bine, această asociație face mult mai multe, iar ultimul eveniment la care am reușit să particip a fost o piesă de teatru. Aceasta se numește Putere. Povești personale și a fost above and beyond. Deci trebuie să vă povestesc despre ea. Și sper să se mai joace pe undeva, ca să ajungeți și voi să o vedeți.

Piesa pe scurt

O cântăreață, 3 actrițe, 1 sunetist și 1 videograf.

Atmosferă de abator, ceea ce mi s-a părut extrem de sugestivă.

4 povești de viață.

Mult roșu.

Multe întrebări.

Și câteva lacrimi.

Cred ca acesta este cel mai bun rezumat al piesei. Pentru că poveștile erau diferite, dar aveau extrem de multe puncte comune. Și de aceea m-am regăsit și eu atât de mult în toate personajele. În modul în care au crescut, în modelul social pe care îl urmăm, oricât am spune că nu vrem asta. Pentru că femeia, în societatea de azi, încă este văzută ca fiind mai slabă. Ne-am emancipat, dar nu de tot. Suntem, în continuare, legate de prejudecățile altora. Și ne complacem în situația asta. Ne place rolul de victimă. E ușor să îl adoptăm… de cele mai multe ori.

O analiză personală

Totul mi-a plăcut la această piesă. De la roșul care era peste tot, la carcasele de vită din decor (erau doar plastic, chill). Totul emana o agresivitate și o dorință de remarcare, greu de trecut cu vederea. Ținutele fetelor, la fel, erau făcute special pentru a le scoate în evidență. Parcă îți strigau: sunt aici.

Iar muzica… momentul în care Emi a început să cânte A venit un lup din crâng… a fost atât de plin de emoție… încât am început să plâng. M-a dus direct în copilărie, la poveștile pe care mi le spunea mami. Iar ceva din vocea ei exprima toată durerea pe care nu am putut să o exteriorizez de-a lungul timpului. Și asta e ceva. Pentru că eu sunt genul acela de persoană care își arată sentimentele. Cum spunea și Teodora, mie când nu îmi place de cineva, se vede…

Mi-a plăcut mult finalul. Pentru că uităm, de multe ori, că nu ceilalți ne dau putere, că ea vine din interiorul nostru. Ne lăsăm copleșiți de vocile tuturor și uităm să ascultăm vocea noastră. Mai mult, nu ne dăm seama că răul este cel care ne judecă. Binele nu ne judecă niciodată (această idee am preluat-o din piesă direct).

povesti personale

Andra. Povesti personale

Sunt rac și de multe ori dau înapoi. Când eram mică voiam să fiu băiat. Voiam să fiu ca și fratele meu, fără griji pe lume. Când am crescut, am simțit lumea pe umerii mei și am crezut că o să cedez. Nimic nu se vedea pentru că trebuia să fiu copilul perfect. Să nu mă simtă nimeni în casă. Așa am început să scriu.

Când eram adolescentă credeam că trebuie să accept modul în care mă vedeau băieții. Măcar ei mă voiau. Nu mă simțeam prea des dorită. Deși ai mei m-au iubit. Poate voiam să îi pedepsesc… sau să mă pedepsesc. Nu aș putea spune exact.

Lângă Flavius mă simt puternică pentru că nu trebuie să mă simt puternică. El mi-a dat aripi mai mult decât oricine altcineva. Și poate doare că spun asta… dar e adevărul.

Ascund mult din ceea ce simt. Pentru că nu se cuvine să spun tot. Așa am învățat acasă. Trebuie să fiu cuminte. Copilul cuminte… și plâng când scriu asta… pentru că sunt mult mai mult.

Uneori m-am simțit ușor nelalocul meu în familia mea. Nu aș putea spune de ce. Pentru că îi iubesc extrem de mult. Aș face orice pentru ei. Dar… aș face oare orice pentru mine?

Tu ai face orice pentru tine?

Untold 2018

P.S. Mulțumesc Asociației Culturale Contrasens pentru că a pus în scenă această piesă de teatru. Este absolut genială și sper să aibă o viață foarte lungă pe scenele din România și nu numai!

P.P.S: Nu pot să nu vă spun datele complete ale oamenilor ce au muncit pentru Putere. Povești personale:

Distribuție: Olga Diana TörökOana VidoniEmanuela AlexaTörök Silvia
(Olga, Oana și Silvia sunt actrițe la Teatrul German, iar Emi e cântăreață)
Scenariul și Regia: Carmen Lidia Vidu
Pictor: Gheorghe Fikl
Muzica live Ovidiu Zimcea 【 Armies
Artist vizual Cristian Vaduva 【 Psihodrom 】
Butaforie Radu Muj
Animație CRISTINA BACIU, Mi8cha
Coordonare dramaturgie Cristi Vicol
Costume ANETA VIDONI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.