Îmi era dor de Timișoara, iar cum azi vremea a fost bună și timpul mi-a permis, am decis să fac o plimbare până în centru, să văd ce mai e nou prin oraș.
Dacă iarna a trecut, cel puțin momentan, traficul a redevenit fluid și pașnic. Oameni de toate felurile mergeau cu treburile lor, numai eu păream puțin cam ruptă de realitate, cu căștile în urechi și plimbându-mă fără un scop anume.
Centrul încă nu a fost despuiat de căsuțele de sărbători, dar e în plin proces de golire. M-a încercat așa un sentiment de nostalgie, din nou, dar am preferat (de data aceasta), să-l ignor. Nu e prea sănătos să te tot gândești la ce a fost.
Magazinele din centru erau destul de pline. În plin sezon de reduceri, nu m-am mirat deloc. M-am bucurat de culorile familiare și de zgomotul de fond.
Până și porumbeii m-am bucurat să-i revăd. Erau ceva copii ce le dădeau mâncare, iar un nene de la ceva televiziune filma scena. Dacă o să vedeți la ceva știri/emisiune scene din centru, cu o fată blondă, cu un pardesiu portocaliu, undeva pe fundal, să știți că eram eu :D.
A fost bine să mă plimb prin Timișoara. Chiar îmi lipsea orașul…
