Copilăria nu înseamnă doar năzbâtiile pe care le faci, prietenii pe care îi cunoşti sau jocurile inventate la colţ de stradă, ci şi poveştile pe care le asculţi. Copilăria mea la Sălaş a fost presărată cu poveşti şi legende, spuse de mami sau de mama Şerica. Aceasta este una dintre preferatele mele şi, cu toate că habar nu am de ce îmi place atât de mult, ar fi practic imposibil să nu o împărtășesc cu voi.
Undeva pe câmp, între Sălaș și Paroș (satul vecin) este un bolovan uriaș numit Piatra Mâței. Legenda spune că Diavolul era invidios pe oamenii de aici din zonă pentru că erau oameni buni și bogați care aveau de toate și, ca să se răzbune, a hotărât să inunde valea.
Într-o noapte, a urcat în munte și a luat cel mai mare bolovan pe care l-a găsit. Cu el a plecat spre Strei, cu gândul să arunce bolovanul în Strei și să-i blocheze albia. A mers el ce a mers, dar bolovanul era foarte greu și el nu putea merge atât de ușor precum credea inițial. Între timp, zorii au început să se apropie și cocoșul să cânte. Diavolul nu putea sta la lumină și, la al treilea cântat al cocoșului, s-a transformat în pisică. Atunci a scăpat Piatra și ea a rămas în locul în care se găsește și astăzi, pentru totdeauna.
Povestea asta ne-o spunea mama Șerica ori de câte ori mergeam după zmeură la Peștera și, într-un an, chiar am mers să văd și eu Piatra Mâței. Sinceră să fiu, nu am fost foarte impresionată de ea. De fapt, îmi amintesc că mă întrebam Cum ar putea piatra asta, atât de mică, să oprească Streiul și să inunde valea? Nu mi-a răspuns nimeni niciodată la întrebare, însă excursia a fost una care a meritat pentru că am făcut-o împreună cu prietenii mei.
