Despre Serbia, nu stiam foarte multe, nici acum nu stiu. Adevarul este ca in afara de pozitionarea sa geografica in imediata noastra proximitate si de o traversare singulara la intoarcerea din Muntenegru, doar vizita la Petroland mai intra in categoria interactiune pe care am mai avut-o cu aceasta tara.  De ce am ales-o atunci? Pentru ca Petroland AquaPark arata foarte bine pe internet, iar eu am ajuns sa fiu putin obsedata de acest gen de locatii. Iar aceasta noua pasiune s-a raspandit rapid in toata familia. Deci, fara nici un plan foarte bine stabilit (ceea ce nu va recomand), intr-o duminica superba de iulie, am pornit spre Novi Sad.

Cateva impresii despre Serbia

Daca la prima mea vizita in Serbia eram in lala land pentru ca la volan era Marinel, de data aceasta a trebuit sa fiu foarte atenta. Asa am observat, fara probleme, starea proasta a drumurilor, indicatoarele rare si scrise, majoritatea, cu litere chirilice, dar si fluiditatea traficiului in orase datorata semafoarelor sincronizate. Cred ca sunt destul de exacta cand spun ca am traversat Novi Sad-ul in doar 15 minute, desi ne-am ratacit o parte din drum. Si nu este un oras tocmai mic.

De asemenea, am fost destul de impresionata de agricultura ce se face in Serbia. Peste tot pe unde priveam erau doar campuri muncite. Nimic nu era lasat in paragina. Si am vazut niste sisteme de irigatii de te durea capul. Ceva pe roti, scos din filmele SF, extrem de eficient pentru hectare intregi.

Petroland AquaPark

Despre Petroland AquaPark am aflat de la un coleg al lui Andrei si am hotarat sa mergem pana aici pentru ca avea super multe topogane. In rest, recunosc, nu am fost prea atenta la nimic, deci va dati seama cat am fost de surprinsa cand ne-am trezit in mijlocul campului. Pentru ca acest aquapark este situat la vreo 20 de km de Novi Sad, intre cucuruz, padure si grau. E o priveliste foarte surprinzatoare peste care vantul bate neintrerupt. Acest aspect, toaletele si bazinele destul de putin adanci au fost singurele inconveniente.

Petroland AquaPark

Topoganele

Cred ca Petroland AquaPark are cele mai mari topogane pe care le-am vazut eu. Nu stiu daca nu sunt putin mai mari si decat cele de la Budapesta. De ce spun asta? Pai sa incepem cu faptul ca pe majoritatea te puteai da numai cu colacul. Si nu erau doar colace de o persoana, ci si de doua, chiar de trei. Preferatul meu a fost un topogan super mare, pe care ne-am dat toti trei in acelasi timp si care avea un fel de rampa ca si cele de skateboard. Nu vi-l pot descrie mai bine, dar va asigur ca era super tare.

La Petroland am descoperit cea mai mare ceapa (un topogan gen palnie), pe care m-am dat impreuna cu Flavius. Mai erau si tot felul de topogane de viteza, o gaura neagra si doua topogane care nu pareau cine stie ce, dar unul dintre ele era atat de brutal incat, la unul dintre viraje, am zburat de pe colac si am reusit performanta de a intra in apa cu fata in jos si colacul peste mine :D. Si ca sa fie totul minunat, m-am mai dat si pe un topogan ce avea o cadere de vreo 40 de metri, la un unghi de 80 de grade. Evident ca am avut toate flashurile posibile. Parca as fi fost iar in power fan. Dar m-am mobilizat si am incercat, o data, ca sa nu spun ca nu am facut-o si pe asta.

Evident ca toata aceasta aventura s-a lasat cu ceva semne. Adica am avut o vanataie la umar de pe urma tigrului o saptamana :))). Iar la aterizarea intr-unul dintre bazine am reusit sa imi invinetesc frumos cotul, de nu o sa mai spun niciodata ca ma doare acolo.

Totusi, m-as mai da pe toate fara sa stau pe ganduri (bine, la ala inalt as sta foarte mult pe ganduri :))). Pentru ca senzatia pe care o ai pe topoganele astea este minunata.

Petroland AquaPark

Bazinele

Dupa cum spuneam, bazinele m-au dezamagit putin pentru ca erau destul de micute ca si adancime. In afara de bazinul pentru valuri, care avea o zona mai adanca, nici unul dintre bazine nu aveam mai mult de 1,20.

In ciuda acestui inconveniet, apa era super calda, iar modul in care bazinele au fost construite mi-a placut la nebunie. Bazinul principal avea 2 zone, cu bulbuci pe margine si in mijloc, jeturi de apa pentru hidro masaj si 300 de copii care sareau de colo-colo. Singurul lucru pe care nu l-am inteles a fost de ce nu aveam voie cu ochelari de soare in bazin.

Ceea ce mi s-a parut foarte inedit a fost bazinul de circuit. Toate aquapark-urile au unul de acest gen. Alina ii spune spalatoarea de copii. Ei bine, aici spalatoarea era foarte mare si te puteai da pe ea pe colace (v-am spus ca aveau ceva cu colacele oamenii astia :))). M-am distrat maxim cu Flavius acolo.

Iarasi mi-a placut mult zona pentru copii. Cred ca era cea mai elaborata pe care am vazut-o eu ever. Mi-ar fi placut si mie sa ma joc acolo si se vedea clar ca este facuta si pentru copii ceva mai mari, nu doar pentru cei micuti. Ceea ce nu am inteles este de ce era pustie. Pentru ca eu, daca as fi avut un copil, acolo stateam cu el.

Petroland AquaPark

Mancarea

In aceasta privinta, Petroland statea destul de bine. Oferta era destul de variata. Noi am ales ceva mai specific, adica pleskavita si cevapi :))) (care era un fel de sandwich cu mici mai mici decat in mod normal :D). Apoi am descoperit o super limonada si gogosi. Preturile nu erau foarte mari, doar la celelalte sucuri si la bere, care nu le-a placut baietilor prea mult.

Petroland AquaPark

Alte aspecte

Trebuie sa va dau si cateva date mai precise legate de preturi

  • intrarea: 1200 dinari
  • plata la intrare se poate face cu cardul
  • exista casa de schimb in cadrul aquapark-ului, unde se poate plati cu cardul
  • pentru dulapior se achita o garantie de 300 de dinari
  • sezlongurile sunt multe si gratuite
  • la bar se plateste, in general, cash, deci oricum aveti nevoie si de ceva bani sarbesti
  • se poate intra cu mancare din afara, nu te verifica nimeni, dar eu cred ca merita sa incercati mancarea sarbeasca
  • mai multe detalii gasiti pe pagina oficiala

Petroland AquaPark

In concluzie…

… as mai merge la Petroland AquaPark. Mi-au placut multe aspecte la el, dar clar as planifica mai bine excursia. Adica noi am plecat super tarziu de acasa, nu aveam plan de intoarcere, era sa ne ratacim in Serbia. La un moment dat, cand veneam inapoi, in capul meu canta numai Tudor Gheorghe, acolo este taraaaaa meaaaaa… si neamul meu, cel romanesc! si singurul lucru pe care mi-l doream era sa vad granita :))).

Aceasta excursie face parte din noul plan de calatorie datorat #30yearschallenge. Primul loc nou din cele minim 12 pe care trebuie sa le vad anul acesta, la provocarea lui Piri :D.

P.S. Pentru poze vreau sa ii multumesc frumos lui Andrei, care s-a ocupat de problema in timp ce eu ma balaceam :D.

Author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *