Weekendul acesta a venit tata pentru ziua lui. Aveam ceva emoții, dar dimineața a decurs așa frumos, încă de când m-am trezit. S-a apucat să ne citească dintr-o carte de bucate a lui Radu Anton Roman și am râs toți o grămadă.
La un moment dat m-a izbit (și atunci am hotărât să scriu pe blog) că nu aș fi putut avea o dimineață mai frumoasă nici dacă aș fi proiectat-o eu. E ciudat cum sunt momente în viață în care totul pare să se alinieze perfecte, momente frumoase de pace și liniște deplină. E ciudat cum ele vin fără să le căutăm și cum, uneori, nici măcar nu ne dăm seama cât ar trebui să le prețuim de mult.
Sper să aveți parte de bucurii din acestea mici în fiecare zi. Sper să le prețuiți și să vă bucurați de ele și, mai mult decât orice, don.t take them for granted. Prețuiți fiecare asemenea moment, pentru că asta înseamnă de fapt fericirea.
