O excursie la început de septembrie

Probabil ca să nu mă simt neglijată că nu am mers nicăieri cu ai mei vara asta, la începutul lui septembrie tata a venit cu ideea să facem o excursie în Apuseni. Am avut eu ceva dubii, dar am zis că sunt doar 3 zile și chiar nu mai fusesem în zona aceea niciodată.

Aici puteți vedea traseul nostru:

Am pornit destul de devreme din Sălaș, înspre Cluj. Prima noastră oprire a fost la Mănăstirea Râmeț. Eu am mai fost aici, dar acum multă vreme și m-am bucurat să revăd mănăstirea. Aș putea să vă spun chestii despre ea, dar găsiți destule pe net. Ceea ce o să vă spun e că mănăstirea e superbă, nu doar din punct de vedere arhitectonic, ci datorită liniștii pe care o simți aici.

Apoi, am continuat spre Cluj, cu o mică deviere la Mănăstirea Dumbrava. Aici am ajuns pentru prima dată și am fost profund impresionată. Mănăstirea nu se bucură de o istorie de câteva secole, precum alte lăcașuri din România, însă este de o frumusețe aparte. Sunt sute, poate mii de specii de flori. Când intri în curtea mănăstirii, parcă ai intra în grădina Raiului. În plus, maicile duc o muncă asiduă de ajutorare a celor mai puțin privilegiați. Aici se găsește un cămin de copii și unul de bătrâni.

La Cluj am făcut pauza de masă, dar după ce am cutreierat orașul cu mașina, nu am putut să nu mă felicit pentru hotărârea de a nu pleca niciodată din Timișoara. Față de orașul meu, Clujul e un coșmar cu traficul lui infernal. Însă trebuie să recunosc că ai ce vizita aici – turistic vorbind e un oraș superb. (recunoașteți monumentul?)

De la Cluj la Muntele Băișorii, stațiunea unde am stat, mai sunt vreo… 50 de km. Nici eu nu am mai auzit de stațiunea asta până acum și nu mă mir. Obișnuită fiind cu Straja și cu Arieșeniul, mie mi s-a părut de-a dreptul liliputană :)). Totuși, zona e foarte frumoasă, foarte liniștită și, pentru cei ce locuiesc în zonă, extrem de convenabilă. Și, iarna, aici găsiți pârtii de ski foarte frumoase.

Noi ne-am plimbat pe munte, am mâncat afine, am văzut veverițe și ne-am relaxat la maxim. Sper să vă placă pozele, măcar cât mi-a plăcut mie să le fac :P. Și, dacă ajungeți pe acolo, să-mi spuneți cum vi s-a părut :D.

Spre casă am pornit duminică, destul de devreme, pe valea Arieșului. Mi s-a rupt sufletul să văd râul atât de poluat în unele zone și nu mă puteam gândi decât la inconștiența oamenilor.

Totuși, am avut și de data asta câteva opriri. Mai întâi am vizitat Roșia Montană. Nu mina, ci centrul vechi al localității. Am vizitat muzeul local, organizat într-o casă ce fusese restaurată, dar și străduțele lăturalnice. E de-a dreptul copleșitor să vezi case, care sunt de fapt monumente istorice recunoscute, lăsate complet în paragină, majoritatea fiind mai mult demolate decât întregi. E ciudat să vezi oamenii din Roșia Montană cum trec nepăsători pe lângă ceea ce e moștenirea lor de fapt.

A urmat o scurtă oprire la cea mai patriotă mănăstire de la noi… sau poate era așa doar pentru că era ceva ziua lui Avram Iancu :))). Mănăstirea Crișcior e undeva aproape de Țebea, dar acolo am auzit doar cântece despre Avram Iancu. Era super tare.

Și, last but not least, a fost Țebea în zii de sărbătoare. Erau sute, poate mii de mașini. A trebuit să ne lăsăm mașina la un kilometru de intrarea în sat, atât era de aglomerat. Habar nu am câți ani de la moartea lui Avram Iancu s-au comemorat în duminica aceea, dar dacă aș fi știut că o să fie așa multă lume… nu mergeam :)).

Acum, după cum bine știți, m-am întors la Timișoara. S-a întors și frigul și zilele când mă plimbam fără griji par foarte departe. Cât despre următoarea plimbare… probabil trebuie să aștept sfârșitul lui octombrie :P.