Serrone

Jurnalul italian: Monte Scalambra, Serrone si Fiugi

Ziua de 1 mai am petrecut-o plimbandu-ne prin Italia rustica. De pe varful muntelui Scalambra, ne-am pierdut pe stradutele din Serrone, doar pentru a ne regasi la malul lacului Canterno de langa Fiugi.

17:03

As vrea sa ma mut aici, intr-o camera inalta, cu obloane verzi si un pat mare. As vrea sa ma mut pe o straduta ascunsa din Serrone, sa am flori in jurul cararii de intrare si o usa cu inel. As vrea sa am toata Italia la picioare si sa conduc un Fiat 500 roz si minuscul.

Romania pare mai departe de cei 2000 de km ce ne despart si, daca nu ar trebui sa lucrez, as putea trai aici pentru totdeauna. As manca tot felul de paste si as bea vin la fiecare masa :D. Poate as avea fundul mare si as fi functional alcoholic, dar nu mi-ar pasa. As duce la dolce vita si as scrie carti.

Dar astea sunt vise de vacanta…

20:09

Numai ce am terminat de mancat o alta cina delicioasa 😀 si sunt pregatita de povestit.

Ziua de azi nu am petrecut-o la Roma, ci in familie. De dimineata am dat o fuga pana la munte. Am urcat Monte Scalambra cu masina, pe un drum plin de serpentine. Ma uitam fascinata pe geam cum Italia devenea tot mai mica sub noi. Pe marginea drumului, din loc in loc, rasareau case de vacanta. Aici am putut observa de unde s-au inspirat romanii cand au inceput sa construiasca pe Raul Mare (si nu numai).

Serrone

Varful muntelui este dedicat eroilor cazuti in razboaie si este dominat de o sculptura impresionanta, o silueta de femeie denumita Madona Nerra. In ciuda vantului, soarele stralucea puternic si simteam libertatea in aer. E ciudat cum credeam ca e prea mult de stat o saptamana in Italia, iar acum nu as mai pleca. Oi fi eu calator profesionist, dar aceasta excursie este preferata mea.

Cand am coborat in Serrone nu stiam la ce sa ma astept. Din La Forma vedeam doar un orasel inghesuit pe culmea dealului. Nu stiam ca voi descoperi unul dintre cele mai frumoase orasele vazute vreodata de mine si ca ma voi indragosti de el iremediabil. Am stabatut stradutele ascunse, pierduti in Wonderland, printre casute de piatra, pe scari ce pareau sa urce spre cer.

Intoarcerea acasa ne-a prins flamanzi, motiv pentru care Andreea ne-a delectat cu o portie delicioasa de paste cu ton. Trebuie sa recunosc, aveam ceva emotii pentru ca nu mai mancasem asa ceva pana acum, dar au fost absolut divine. Si cu un pahar de vin langa, am dormit ca puiul dupa masa :))) (deja incepeti sa va ganditi ca am fost mai mult bauta in Italia? Stati linistiti, nu a fost cazul :))))

Nici nu mi-am dat seama cand s-a facut 4 jumate si a venit momentul sa pornim spre Lago di Canterno, de langa Fiugi. Aici era plin de oameni care petrecusera ziua libera la iarba verde (1 mai este sarbatoare oficiala si in Italia; my guess? sigur are legatura cu comunismul).

Lacul este superb, cu ale sale ape curative, bune pentru rinichi. Mi-as fi afundat degetele de la picioare in mal, dar era Paul cu noi si vremea destul de urata :D. Presupun ca nu sunt cuminte deloc :))).

To be continued…

P.S. Jurnalul italian il gasiti, in totalitate, aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *