Maze Runner 3: The Death Cure

Cand a aparut primul Maze Runner, ma uitam la Teen Wolf si imi placea la nebunie de Styles (a.k.a. Dylan O’Brian in real life), deci am stiut ca trebuie sa vad filmul. Nu mai tin minte cat de mult mi-a placut, dar cert este ca al doilea nu am mai ajuns sa il vad. Cu toate acestea, cand prietenii mei de la Cinema City m-au invitat sa vad partea a 3-a a seriei in format Imax, am raspuns cu entuziasm da. Cum as fi putut spune altceva cand am atat de putin timp pentru filme si imi place atat de mult experienta Imax?

Povestea

Chiar daca nu am vazut partea a doua, am avut-o pe Corina langa mine care m-a pus la curent cu tot ceea ce nu stiam. Dar si fara Corina cred ca as fi putut linistita sa vad filmul si sa inteleg despre ce e vorba. Pentru ca, in esenta lui, Maze Runner este un fel de Resident Evil cu adolescenti si mult mai putin sangeros.

In cea dea treia parte a seriei, actiunea filmului se muta in singurul oras ce mai exista pe Pamant. In timp ce savantii sunt ocupati sa fie necrutatori pentru a gasi un leac la virusul ce a afectat intreaga omenire, Tomas are un scop extrem de precis: salvarea lui Minho. Intre timp, razboiul civil bate la usa orasului, iar imunii trebuie salvati.

Si aici se termina povestea :))).

Maze Runner

Photo credits

Maze Runner 3 comments by Andra

Stiu ca nu i-am facut cea mai favorabila descriere, dar chiar mi-a placut filmul si au fost cateva scene la care am stat putin cu sufletul la gura. Pentru ca povestea poate fi cam slabuta, dar actiunea este exploziva. Si daca fac abstractie de punctul culminant, destul de prost din toate punctele de vedere, nu am simtit nici un moment ca m-am plictisit.

Partea ciudata este ca in tot acest film, ceea ce m-a intrigat cel mai tare a fost cat de bine este surprinsa latura salbatica a oamenilor. Adica exista un oras, singurul loc ce ramasese civilizat. Aici traia, evident, patura superioara a societatii. Si existau saracii, care traiau la periferia orasului. Ei bine, in momentul in care saracii au intrat in oras, au facut prapad. Iar de aici a aparut dilema mea.

De ce suntem noi, oamenii, atat de distructivi? Adica tu ai ultimul bastion al civilizatiei pe mana si primul tau gand este sa il distrugi? Si dupa ce mai faci? Pentru ca inteleg ideea de revolutie si instinctul de turma. Dar cand faci asa ceva, pleci de la premiza ca mai vine o zi dupa revolutia ta. Chiar vrei sa fii stapan peste ruine?

Si chestia asta nu se intampla doar in filme. Ar fi minunat daca ar fi o idee abstracta asa. Dar nu este. In viata reala oamenii fac asta in toate zonele de razboi. Deci cum sa nu spun ca suntem o specie destul de limitata intelectual si de primitiva?

Intorcandu-ne la film, vi-l recomand daca sunteti in cautare de ocupatie si entertainment pentru 2 ore si jumatate. Dar nu mergeti sa il vedeti impreuna cu copii mai mici de 15 ani pentru ca s-ar putea sa se sperie.

Andra rates it 7.5

Daca ati vazut deja filmul, sunt curioasa cum vi s-a parut. Nu uitati sa imi lasati un comment, ca sa putem dezbate in continuare subiectul. Si daca vreti sa cititi mai multe recenzii, dati un SUBSCRIBE sau cautati aici.

Luna aceasta sunt off social media, asa ca ma bazez pe voi ca veti da mai departe articolele mele.

Sharing is caring!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.