Mamma Mia! Here we go again

Mamma Mia

Evident ca am vazut primul Mamma Mia. Doar eram fana ABBA de mica. Ai mei ascultau intr-o veselie. Cantam Super Trouper si Chiquitita din toti plamanii. Mai imi si place maxim de Amanda Seyfried. Deci cum as fi putut sa nu merg sa vad al doilea Mamma Mia? Ar fi fost culmea.

Si stiu la ce va ganditi acuma: Saracul, Flavius, l-a carat la un musical… Dar va inselati. Flavius nu a fost cu mine. Adriana a fost cu mine si ne-am distrat maxim. Era momentul sa ne mai vedem si noi. Iar un musical usor lacrimogen e perfect pentru o iesire intre fete.

Povestea

La un an dupa moartea Donnei (stiu, si eu am fost socata!!!!) Sophie este pe punctul de a indeplini visul de-o viata a acesteia. Casa pe care Donna a ocupat-o si in care Sophie a crescut s-a transformat in Hotel Bella Donna si este gata pentru marea deschidere. Dar nici macar in idilica Grecie lucrurile nu merg asa de simplu cum am putea crede. Si, mai repede decat putem intelege, Sophie se afla intr-o situatie destul de similara cu cea a mamei sale. 

Mamma Mia! Here we go again comments by Andra

Ok. Cum a murit Donna? Asta vreau sa stiu. Vreau sa aflu cum anume a decedat ea si de ce s-au gandit ca asta e singura modalitate in care putea fi continuata povestea. Pentru ca este asa o continuare trista.  Eu cred ca a murit la pescuit. A mancat-o Moby Dick… :D. Desi nu exista balene in Mediterana. Dar a venit special pentru ea.

Gata, nu mai fabulez! :)))

Inteleg de ce a trebuit sa o omoare. Altfel cum ar fi putut Sophie sa simta atat de multa presiune si dorinta sa ii calce pe urme? Daca Donna traia bine, merci, nimic din film nu mai avea rost. Dar tot a fost foarte, foarte trist. Si asta nu mi-a placut deloc! Mai ales la final, mi-a venit de-a dreptul sa plang. A fost extrem de emotionant totul. Sau poate ma aflu eu intr-un moment in viata in care chestiile ce tin de mame si copii ma emotioneaza. Si nu, nu sunt insarcinata, nu va ganditi la asta. Doar ca, undeva in viitorul nu foarte indepartat, as vrea sa fiu. Deci povestile cu mame si copii nu au cum sa ma lase rece.

Revenind la film, mi-a placut foarte mult cum s-a desfasurat actiunea in paralel. Mi-a placut la nebunie de Donna in tinerete. O stiam pe Lily James din Cinderella, dar habar nu aveam ca are asa voce faina. Si clar mi-a placut de ea mai mult acum decat inainte. Si m-am regasit in personajul ei. Avea ceva extrem de haotic in ea. Era ca o mica furtuna. Just like me :))). Un spirit liber!

Mi-a placut faptul ca au spus povestea Donnei fara sa faca un prequel. Bine, explicatia pentru cum a ajuns ea sa nu aiba habar cine e tatal fiicei sale este fantasmagorica beyond words. Dar, ca si poveste, este foarte faina. Si am invatat cate ceva din ea: cand se amesteca batranii, lucrurile nu au cum sa iasa bine. Iar oamenii care iti vor binele, nu iti fac intotdeauna o favoare. Cui pe cui nu se scoate, ever. Si cred ca operatiile estetice ajung sa iti afecteze, la un moment dat, vocea. De ce spun asta? Nu va pot explica, trebuie doar sa o ascultati pe Cher cantand Fernando si veti intelege exact despre ce vorbesc.

Can you hear her voice, Fernando? Pare sa cante din fundul butoiului, cu un calus in gura :))).

Melodia mea preferata, la care m-a apucat plansul mai serios, a venit la finalul filmului si trebuie sa o ascultati. E aceasta.

Nota mea pentru Mamma Mia! Here we go again este 10. Felicitari!

Inca mai ruleaza la cinema, deci nu mai stati pe ganduri, luati-o pe cea mai buna prietena si mergeti sa vedeti filmul. Daca va dati seama de ce a murit Donna, let me know. Si daca ati plans si voi, do share. Ma bucur foarte tare sa aud ca mai exista si alti oameni care bocesc din senin :D.

Untold 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.