Civitavecchia

Jurnalul italian: Civitavecchia

A trecut ceva timp de cand am revenit din Italia, insa amintirile au ramas la fel de clare. Aceasta tara are ceva special, care o sa ma atraga intotdeauna. Din fericire, Flavius simte acelasi lucru, deci sigur vom reveni pe meleaguri italiene. Si daca este dupa cum sper eu, ne vom intoarce si in Civitavecchia pentru ca ne-a ramas in suflet. De ce si multe altele, puteti afla in continuare 😀

Civitavecchia

4 mai 2017

Nu imi vine sa cred ca sunt in Romania. Parca m-as fi trezit din cel mai frumos vis ce l-am avut vreodata. Si e tare urata desteptarea! Dar inainte sa ma plang vreau sa imi amintesc de Civitavecchia, locul unde am reintalnit Mediterana.

Am pornit devreme miercuri dimineata spre un orasel ce il vazusem doar in poze, cu speranta ca la finalul zilei vom fi murati bine. Calatoria cu trenul a trecut pe nesimtite si, dupa vreo 2 ore, am pus piciorul suferind (inca mai am basicile) pe faleza orasului Civitavecchia. Mediterana mi se intindea in fata ochilor, frumoasa si calma, mai albastra decat mi-o aminteam.

Civitavecchia

Daca ar fi fost dupa mine, petreceam toata ziua pe plaja. Dar Flavius stia acest lucru si de aceea am mers mai intai la plimbare. Am urmat linia coastei pana la fortul Michelangelo, unde se afla capitania portului, am admirat vapoarele de croaziera ancorate in port si am mancat o pizza foarte buna. Aici am fost martora, pentru a doua oara, la o ciudatenie a italinilor: taie pizza cu foarfeca.

Divagand putin, dupa cum era de asteptat, am mancat multa pizza in Italia. M-am minunat de toate ciudateniile ce le pun italieni pe mancarea lor semnatura (broccoli, vinete, cartofi prajiti), dar cel mai mult mi-a placut pizza de la I Tronchi (am mai spus despre ea si aici :D), micuta pizzerie din La Forma unde am fost marti seara. A fost pur si simplu divina: blatul suficient de subtire, crocant, dar cumva uleios. Mozzarella delicioasa, ce ti se topea in gura. Si ruccolla care nu era amara. Habar nu am ce fel de prosciutto avea pe ea sau ce fel de extra branza, dar m-am indragostit de pizza aceea.

Civitavecchia

Cea mai ciudata pizza pe care am gustat-o in Italia a fost clar cea cu peste (pizza Napoli). Nu pot spune ca a fost rea, dar sigur nu o sa imi comand in mod special si in Romania :))). Pentru ca peste :D.

Revenind la Civitavecchia, cand deja nu mai puteam de cald am mers cu pasi mari spre plaja. Afara erau vreo 25 de grade si batea briza, dar eram hotarata sa fac baie. Flavius a avut dubiile lui si nu-l condamn. Pana sa intru in apa m-am tot invartit de colo-colo, asteptand sa ma obisnuiesc cu temperatura si sa gasesc o solutie la problema picioarelor mele. Desi apa rece mi-a facut foarte bine, nu ma puteam deplasa din cauza pietrelor care impanzeau toata plaja.

Civitavecchia

Pana la urma sclipiciosii au fost sacrificati (nu cei noi) si, cu surle si trambite, m-am scaldat in Mediterana.

Avand in vedere ca scriu aceste randuri, nu am suferit nici un soc hipotermic. Ba mai mult, s-a mobilizat si Flavius la o balaceala, doua. Si chiar daca eram siguri ca azi o sa ne indopam cu pastile pentru raceala, suntem super ok (cel putin aparent :)))).

Partea oribila a calatoriei a fost intoarcerea acasa. E infiorator sa ingramadesti in doar doua ghiozdane haine, suveniruri, dulciuri si o pereche de papuci. Am crezut ca nu o sa incapa niciodata! De fapt, ma mir ca nu au explodat ghiozdanele.

Civitavecchia

Si pentru ca nu sunt pregatita sa vorbesc despre aeroportul Henri Coanda, mai bine fac o retrospectiva a calatoriilor din 2017.

Ianuarie – Arieseni

Februarie – Arieseni si Bucuresti

Martie – Cluj, Bucuresti, Jdioara, Oradea si Lipova

Aprilie – Brad/Criscior, La Forma, Roma, Valmontone

Mai – Roma, Civitavecchia

Civitavecchia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *