Nu imi vine sa cred ca este ianuarie si deja sunt la Arieseni. Este o adevarata placere pentru mine sa imi incep anul calator aici.
Drumul a fost lung, dar suportabil. A contribuit mult si cartea pe care o citesc in prezent, dar si Flavius. Parca totul este mai bine si mai frumos cu el.
Intr-un final am ajuns la destinatie. Era un frig teribil, dar domnul Delu ne-a intampinat cu atat de multa caldura incat am uitat cu desavarsire de ger. Poate pare ciudat, insa am ajuns sa ii vad pe oamenii acestia ca pe o parte din familie. Si nu stiu cum as putea altfel cand venim de atatia ani aici si de fiecare data au fost gazde exemplare. Au un fel de a fi de nu ai cum sa nu ii indragesti.
Pentru ca Vila Vank era arhiplina, eu si Flavius am primit cazare prin vecini :))). Evident ca am fost sceptica, dar Casa Dobra este asa o cabanuta cocheta incat m-am simtit ca intr-o escapada romantica :D.
Cina a fost programata la Sara Vank. Eram lihnita de foamne, dar imi era si super pofta. Adica eu am mai mancat in multe locuri, mai mult sau mai putin fancy, dar mancarea de aici este genul care iti ramane in minte.
Dupa cina am facut o plimbare romantica si ne-am scos la testare noii papuci de zapada. I-am luat de la un second (culmea!!!), dar sunt la fel de eficienti ca boots-ii mei. Doar ca sunt de 5 ori mai usori. Am mers pe urmele plugului de zapada, cu zidul alb (de fapt putin cam gri) in stanga mea si m-am simtit copil. Nu am rezistat mult afara, dar cat am stat a fost minunat.
Acum ne uitam la ceva prostie si Flavius semi-doarme, deci trebuie sa ma pun si eu la somn.
Pupici!
Randuri scrise la Ariseni, vineri, 20 ianuarie 2017!
