Saptamana trecuta am inceput sesiunile de zbor ale anului. Si cum nu mai fusesem de foarte mult timp cu avionul, toate gandurile au inceput sa mi se invalmaseasca in cap. Rezultatul? Cateva raduri spuse din suflet si o serie de poze nu foarte clare pentru ca, se pare, flota Ryan Air nu a ajuns la spalatoria de avioane.
Oare cati ani sunt de cand nu am mai zburat cu avionul? Nici nu mai stiu. Amintirile incep sa imi fie mai mult despre sentimente decat despre date. Presupun ca e normal.
In timp ce asteptam avionul sa porneasca am inceput sa simt putina panica. Adica ar trebui sa fii complet inconstient sa nu simti nici un fel de frica atunci cand zbori cu avionul. Esti la mii de km de pamanant intr-o cutie zburatoare si te bazezi pe ceilalti n calatori sa isi inchida telefoanele mobile ca sa puteti ajunge in siguranta la destinatie. Dar, pe masura ce rulam pe pista, din ce in ce mai repede, iar golul din stomacul meu crestea, am inceput sa simt si nerabdarea specifica aventurii. Anul acesta imi rezerva multe calatorii. Si nu are rost sa imi fac griji aiurea. Mai bine ascult indemnul celor de la Ryan air:
Seat back,
Relax
And enjoy your flight!
In plus, am trecut de patura de nori. Lumea e o mare de vata de zahar. Si eu pot face orice!
P.S. Uitasem cat de frumos se vad muntii din avion…
Pentru a afla primi pe unde ma mai plimb anul acesta, nu uitati sa dati subscribe blogului. E casuta din dreapta si o puteti folosi cu incredere :D.
Pupici!