Fest FDR – part 2

Dupa o bine meritata mini vacanta in care sper ca v-am ajutat cu idei de activitati, sunt pregatita pentru lunga lista de articole pe care nu am avut timp sa le scriu :))). Si o sa incep cu a doua saptamana de Fest FDR pentru ca am vazut 3 piese de teatru geniale, pe care vreau sa vi le recomand.

Artist talks

Prima piesa despre care vreau sa va povestesc are ca tema arta si viata artistilor. Ea apartine celor de la Arcub si s-a potrivit manusa pe tema festivalului: Identitate. Pe parcursul celor aproape 2 ore cat a durat piesa ne-au fost prezentate mai multe situatii in care ego-ul a fost pus in fata realitatii. Iar aceasta abordare mi s-a parut ca atrage atentia asupra rolului actului artistic. Arta este scopul in sine sau rolul ei este de simpla oglinda a realitatii? Pentru ca in lumea aceasta a vedetelor si a celebritatii exista riscul (destul de mare) sa pierdem din vedere suferintele omenesti atunci cand le transformam in arta.

Piesa este compusa dintr-o serie de scenete mai mici, preferata mea fiind cea din final. Asa am aflat despre Irene Nemirovsky, evreica originara din Ukraina, crescuta in Franta, al carui jurnal din perioada celui de-al doilea razboi mondial este comparat de catre critica literara cu cel al Annei Frank. Ceea ce m-a impresionat la aceasta sceneta finala a fost faptul ca pe masura ce naratorul prezenta povestea vietii acesteia, pe margine erau 2 actorii care jucau rolul publicului de pe Facebook. A fost putin ca o palma peste fata pentru ca toti facem lucrurile acestea azi. Butonam telefonul si judecam, fara sa stim intreaga poveste.

Deci daca sunteti impatimiti ai teatrului si ajungeti la Bucuresti stagiunea viitoare, trebuie sa vedeti aceasta piesa.

Fest FDR

Photo credits

Bucuresti 41 Tur-Retur

Pentru mine Fest FDR a adus multe premiere. Asa s-a intamplat si cu Bucuresti 41 Tur-Retur, primul spectacol itinerant la care am luat parte. Daca nu stiti despre ce vorbesc, have no fear, nici eu nu aveam nici cea mai vaga idee ca urmeaza sa ne plimbam prin Timisoara. Pentru ca un spectacol itinerant presupune deplasarea spectatorilor in diversele locatii unde se joaca scenele.

Piesa prezinta momente din timpul pogronului de la Bucuresti din 1941. Desi am o fascinatie aproape morbida pentru comunism, habar nu aveam ca in luna februarie a anului 1941 romanii au luat-o razna si au inceput sa isi omoare vecinii evrei. Bine, nu toti romanii s-au apucat de crima, doar armata legionara, dar nici restul oamenilor nu au facut nimic. Deci sunt la fel de vinovati.

Ceea ce m-a socat la aceasta piesa este monstruozitatea umana. Ne dam culti si civilizati, dar suntem printre cele mai brutale animale. Suntem capabili de lucruri abominabile, fara nici un motiv intemeiat. Cand trecem pe pilot automat si instinctul animalic ne devine natura, nu mai tinem cont de copii, parinti, de alte suflete. Si este dureros sa vezi lucrul acesta. Mai ales in conditiile in care societatea noastra nu a evoluat foarte mult fata de ceea ce a fost acum aproape un secol. Xenofobia inca este in floare. Rasismul la fel. Poate exista presedinti negri, dar prejudecatile sunt la fel de impamantenite ca pe vremea Ku Klux Klan.

Deci va recomand Bucuresti 41 Tur-Retur pentru ca este o piesa ce iti deschide ochii. Si sper sa am ocazia sa o vad jucata si in Bucuresti. Sunt sigura ca ar fi mult mai spectaculos.

(D)Efectul Placebo

Desi este ultima piesa din Fest FDR pe care am vazut-o, este una dintre piesele pe care mi le amintesc cel mai putin. El aborda alienarea oamenilor in aceasta societate hiper conectata. Lucru ce pare destul de putin probabil. Insa chiar si in ziua de azi, cand toate se pot obtine atat de usor, avem persoane care prefera sa traiasca in realitatea virtuala, nu in cea reala, care prefera sa imparta iubirea cu papusi gomflabile, nu doar cu partenerul de viata sau care isi impart propriul trup cu… o alta personalitate.

Acum ca stau sa ma gandesc mai bine, (D)Efectul Placebo pune punctul pe i intr-o problema extrem de spinoasa a zilelor noastre. Si pana esti acolo te tot gandesti… eu nu sunt asa… nu am cum sa fiu asa… dupa care iti dai seama ca esti dependent de telefon si de Facebook.

Problema este ce faci mai departe cu aceasta informatie? Pentru ca, sincer va spun, eu sunt la fel de dependenta… mai putin cand sunt la Salas :D.

Fest FDR

Photo credits

Cam asta ar fi sesiunea de teatru a serii. Luna aceasta inca se mai joaca piese in toata tara, deci nu ezitati sa mergeti si sa va deschideti orizontul cultural. Sigur veti pleca din sala cu mai multe intrebari decat raspunsuri, dar cand le veti afla pe acestea veti ajunge sa iubiti teatrul. Cel putin asa am patit eu :D.

Felicitari celor de la Teatrul National Timisoara pentru organizarea Fest FDR. A fost, intr-adevar, un dar pentru oras.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *