Autor: Isabel Allende
Editura: Humanitas
De cand am citit Casa spiritelor, Isabel Allende a atins o coarda speciala a sufletului meu. Modul in care scrie este atat de ancorat in pasiunea ce caracterizeaza popoarele sud-americane si in realitatea acestora incat nu ai cum sa ramai indiferent in fata povestilor ei. Pline de culoare, drama si, de cele mai multe ori, violenta, aceste povesti sunt adevarate epopee, iar cititul lor este o delectare.
Povestea
Eva Luna este un fel de bildungs romanum. Viata Evei ne este dezvaluita in cele mai mici detalii, inca din frageda pruncie. Iar in jurul acesteia se contureaza, mai precis sau mai vag, personajele care o influenteaza si ii ghideaza pasii.
Impresii
Mi-a placut mult eroina acestui roman. Eva este ca un burete ce absoarbe tot ce se intampla in jurul sau si are o acceptare pentru care o invidiez. Nimic din ceea ce traieste nu ii lasa rani, chiar daca unele lucruri sunt profund traumatizante. Iar imaginatia sa este de-a dreptul debordanta. Modul in care se pierde in povestile pe care le spune si cel in care ii aduce pe altii in ele mi-au adus aminte de Seherezada. Ceea ce nu am inteles este de ce se agata de iubirea pentru Humberto Naranjo. Mai ales in conditiile in care isi da seama destul de repede ca acesta nu este o influenta benefica in viata ei si ca relatia lor nu o sa duca nicaieri.
Mi-a placut si faptul ca viata lui Rolf Carle, desi mult mai succint povestita, este cumva oglinda vietii Evei. Adica are o copilarie nu tocmai fericita, urmeaza o perioada benefica in viata lui care il transforma intr-un adult responsabil si hotarat, chiar daca moralitatea lui este, pe alocuri indoielnica :))), iar in momentul in care o cunoaste pe Eva este exact genul de om de care aceasta are nevoie. Sa construiesti asa doua personaje fara ca acestea sa treaca prin exact aceleasi experiente mi se pare un exercitiu de imaginatie extraordinar.
Cred ca daca ar fi sa spun un singur lucru pe care l-am invatat din aceasta carte acel ceva ar fi ca trebuie sa te adaptezi la orice. Viata poate sa iti puna in cale lucruri bune si rele. Tu trebuie sa iei ce e mai bun din fiecare experienta si sa fii cea mai buna versiune a ta ever. Si stiu ca asta suna asa super flower power, dar este adevarul. Doar ca, din pacate, oamenii tind sa vada mai mult drama si lucrurile negative, pierzand astfel ce e frumos in viata.
Cartile lui Isabel Alende mai au o caracteristica foarte inedita: povestile se leaga intre ele. Scriitoarea a creat un Univers in care personajele zburda din poveste in poveste si, la un moment dat, aterizeaza in lumina reflectoarelor. Nu stiu daca e o strategie de marketing gandita in prealabil sau aceste personaje pur si simplu populau lumea sa interioara si au fost exorcizate prin scris, dar imi place.
Deci sigur voi mai citi si alte romane semnate de Isabel Alende si vi le recomand cu mult drag. Daca voi ati mai citit ceva scris de ea, nu ezitati sa imi recomandati. Pana atunci, happy reading!
