… aş pleca la Sibiu. Dintre toate oraşele din România pe care le-am văzut până acum, acesta mi-a plăcut cel mai mult şi e singurul în care chiar m-aş muta. E cosmopolit, dar nu aglomerat. Are ceva din frumuseţea oraşelor medievale europene. Şi pare la fel de liniştit ca Timişoara. Mă şi văd plimbându-mă pe lângă zidurile cetăţii în zilele calde de primăvară sau dând o fugă la Păltiniş pentru o tură cu placa :D.

Şi dacă m-ar lăsa vreodată inima să părăsesc definitiv meleagurile mioritice, aş lua primul avion spre Strasbourg. Nu ştiu de ce m-a fascinat oraşul acesta, dar a rămas în sufletul meu, deşi am avut doar o dată norocul să îl vizitez. Pentru mine Strasbourgul e definiţia cochetului în materie de oraşe. Cumva, a reuşit să pară în continuare un oraş mic deşi e uriaş. Iar Cartierul Francez e de vis.

Însă, dacă ar alege sufletul meu de rac, destinaţia ar fi clar Sorento. Nu ştiu câţi dintre voi au auzit de el, dar Sorento e un mic orăşel italian de pe coasta Adriaticei, destul de aproape de Napoli, pe care eu l-am vizitat acum 1.000.000 de ani, când eram în clasa a 11-a. Încă îmi amintesc cu drag faleza şi marea. Îmi amintesc cum urca drumul serpuind pe coasta dealului şi casele terasate. Îmi amintesc sutele de scutere şi stânca uriaşă de pe care am sărit în mare, deşi aveam inima cât un purice. Şi m-aş întoarce aici şi aş rămâne, măcar pentru a contempla zi de zi marea.

Pentru câteva luni de vară, mi-ar plăcea să stau şi în Viena. În mod clar şi cert aş face 2 lucruri: baie în Dunăre zilnic şi Prater în fiecare seară. Şi aş mânca o îngheţată de la Zanoni tot în fiecare zi, deci sunt 3 :D. Plus că aş vizita toate muzeele şi catedralele şi străduţele, până m-aş plictisi de el. Şi o dată pe săptămână aş fi la Zoo, de ar ajunge turiştii să creadă cu sunt ceva angajat, atât de bine aş cunoaşte programul animalelor :D.

Dar astea sunt vise şi când o să fiu bătrână nu o să-mi mai stea capul la tâmpenii. Atunci o să mă mut la Sălaş clar şi o să cresc ceva animale, încă nu am hotărât ce. Dar o să fiu o bătrână din aia modernă, care stă mai mult la piscină (o să am propria mea piscină până atunci :D) şi are grijă de o pensiune drăguţă, unde o să vină doar oameni super ok, care o să mă iubească maxim.

Să nu credeţi că m-a apucat nostalgia sau dorul de ducă. Aceasta este doar o leapşă pe care Vienela a fost super drăguţă şi mi-a pasat-o, în care trebuia să aleg 5 locuri dintre cele vizitate în care mi-ar plăcea să trăiesc. Deşi a fost greu, pentru că, mulţumesc lui Dumnezeu, am ajuns să văd locuri absolut minunate, am reuşit să fac o clasificare cât de cât. Dacă vreţi să încercaţi şi voi un exerciţiu de imaginaţie, e liber la leapşă, dar eu vreau să ştiu în mod special Adriana şi Oana unde ar pleca (fetelor, dacă aţi completat deja leapşa sorry, dar eu sunt puţin în Andra Land :D).

Author

4 Replies to “Dacă m-aş muta din Timişoara…”

  1. Frumoase alegerile tale.
    Eu de mutat nu mi-as dori sa ma mut niciunde, iubesc Clujul, insa o perioada de cateva luni m-as duce in Lisabona (desi e greu cu terenul in panta si piatra cubica de pe jos). As merge si in Paris dar doar ca sa pot face in fiecare weekend cate-un city break prin alte parti ale Frantei. Iar destinatia finala ar fi Napoli tot asa ca sa face ieri la greu prin Italia, my favorite one! 🙂

  2. Nu am vazut nici unul dintre orasele dragi tie si tare mi-ar placea ca visul sa ti se implineasca, sa pot veni candva la pensiunea ta, sa bem o limonada impreuna si sa colindam impreuna muntii, chiar si rezemate in baston. :)))
    Eu sunt indragostita de Napoli… Sigur, mi-au placut toate orasele vazute in Italia, dar Napoli mi-a ramas in suflet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *