Sibiu – day 2

Sâmbăta a fost foarte plină pentru noi.

Ne-am trezit devreme, am mâncat un mic dejun destul de consistent, să avem energie ca toți copiii cuminți 😛 și am pornit la drum.

Prima noastră oprire a fost Grădina zoologică din Sibiu. Situată pe Calea Dumbrăvii, Grădina Zoologică este un loc minunat, unde principalul punct de atracție este lacul cu al său jet de apă. M-a fermecat de-a dreptul lacul acesta și grădina în esența ei. E mult mai mare decât cea de la Timișoara, mai bine îngrijită și cu mult mai multe animale. Am văzut tigrii, lei, crocodili, tot felul de păsări, macaci, babuini, ierbivore de mai multe specii, urși, lemurieni și șerpi de vreo 5 feluri.  S-ar putea să fi uitat eu unele animale, dar ideea e că erau foarte multe.

Dup-aia am luat-o la pas, pe șina părăsită de tramvai, vreo 10 minute, spre Muzeul Civilizației Populare ASTRA. Acesta e un fel de muzeu al satului, doar că întins pe vreo… 95 de hectare. Da, știu, super mult :-O. Nici măcar nu am apucat să îl vedem pe tot în cele 2 ore pe care le-am petrecut în incinta muzeului. Am văzut o grămadă de case din lemn, dar și mori de apă sau de vânt, aduse și reconstituite la Sibiu din toate colțurile țării.

Calea dumbravii

Muzeul e absolut extraordinar. Ne-ar fi trebuit o zi întreagă să ne putem plimba în liniște și să vedem tot ce e de văzut aici. Din păcate, nu am dispus de timpul necesar, însă asta nu înseamnă că nu ne-am bucurat, că nu ne-a uimit și impresionat ceea ce am apucat să vedem. Inclusiv un alt lac minunat, aflat în mijlocul muzeului.

De la Muzeul ASTRA am plecat spre Păltiniș. Aici îmi doream mult de tot să ajung. Aici, little Andra, a fost pentru prima dată la numai 8 anișori. A urcat pe jos pentru că s-a stricat autocarul sau ceva de genu… și a urcat prima oară într-un telescaun. A fost o experiență atât de frumoasă, pe care și-a amintit-o mereu cu drag și pe care și-a dorit din suflet să o retrăiască.

De atunci au trecut 17 ani, nici mai mult nici mai puțin, iar întoarcerea a fost emoționantă de-a dreptul. Îmi era teamă că o să fiu dezamăgită, dar nu a fost așa. Pentru că am avut parte de prima zăpadă din anul acesta. Am cam văzut pinguini pe telescaun și am ajuns înapoi acasă cu picioarele bocnă pentru că nu eram echipată corespunzător, dar a meritat din plin. Sper doar să nu mai treacă alți 17 ani până voi ajunge din nou pe acolo.

Pe drum spre casă, după ce ne-am încălzit bine în autocar, am făcut o mică pauză la Schitul Păltiniș, unde esta îngropat Constantin Noica.

Cam asta a fost ziua de sâmbătă. Culmea, când am ajuns la pensiune, nu am fost moartă de somn sau ceva. Mi-a fost doar foame :)). Apoi, am jucat Killer și Flori, fete și băieți :P, iar copiii s-au costumat și au râs până la miezul nopții.

Sibiu – day 1

Nici nu mai știu de când mă rog de mami să mă ducă la Sibiu, iar toamna asta rugămințile mele și-au găsit în sfârșit răspunsul.

Vineri mi-am luat liber de la servici și, dis-de-dimineață, am pornit spre Sibiu, împreună cu copiii ei de la școală. Drumul nu a fost foarte lung, cel puțin mie nu mi s-a părut, dar o bună parte am dormit, deci nu sunt foarte obiectivă :)). Totuși, nu am putut să nu remarc lucrările destul de intense la autostrada Transilvania… presupun :)). Când o să fie gata, drumul o să fie minunat. Peisaj + rentabilitate, ce ai putea cere mai mult?

La Sibiu am ajuns pe la… 2. Ne-am cazat și am pornit spre centrul orașului. Vroiam neapărat să vedem Muzeul Bruckental. Bineînțeles că ne-a luat ceva timp să ne dezmeticim și să găsim drumul spre Piața Mare (la care cred că-i mai zice și piața Huet, dar nu sunt sigură :D) printre străduțele sibiene, care-mi aminteau atât de mult de Strasbourg, dar am reușit până la urmă… cu tot cu opririle pentru poze :)).

Muzeul a fost impresionant ca întotdeauna. Cred că este unul dintre muzeele de artă cele mai frumoase din țară. Picturile adunate acolo de Baronul von Bruckental, lăsate moștenire cu atâta dragoste pentru noi toți, nu au cum să te lase rece. Am văzut portrete superbe, scene biblice sau mitice, peisaje superbe și opere faimoase. Am avut ocazia să revedem picturi de Grigorescu și Luchian, inclusiv Carul cu boi, printre singurele picturi pe care eu le cunosc nominal :)).

Vizita Bruckentalului a durat aproape 3 ore, iar eu și Simo era să ne și rătăcim :)). Când am reușit să ne găsim drumul, era deja noapte. Cred că acesta e singurul dezavantaj al excursiilor de toamnă, durata foarte scurtă a zilei. Ba mai mult, ploua puțintel :)). Dar asta nu ne-a descurajat. Am pornit spre autocar și apoi spre pensiune.

Ziua a fost una plină, iar eu eram moartă de oboseală. Din păcate, nu și copiii, care au alergat și schimbat camerele și bubuit și tropăit până nu au mai putut :)). Cum am adormit? Mi-am îndesat perinuța pe cap și până la urmă oboseala a câștigat :P.

Și acum, câteva poze super drăguțe făcute vineri.

Biserica Evanghelica

Urcând spre Biserica Evanghelică (al ei e turnul cu ceas :P)

Casa Calfelor

Pomul breslelor de lângă Casa Calfelor

Piata Huet, Piata mare

Piața Mare din Sibiu (numele i se potrivește ca o mănușă :)))

Fragment din testamentul baronului Bruckental, Muzeul Bruckental

Ce am putut fotografia și eu la Bruckental 😛

Biletele de intrare la Muzeul Bruckental

Cam asta e pentru azi. Mai trebuie să vă povestesc despre ziua de sâmbătă și cea de duminică și să vă arăt multe multe poze, dar asta lăsăm pe mâine :P.

Rămâneți pe frecvență :)).

Weekend la Sibiu

Oricâte ore suplimentare o să trebuiască să muncesc săptămâna care vine, promit să nu mă plâng… sau măcar să încerc :)).

Weekendul meu la Sibiu a fost absolut extraordinar. Orașul este superb. Cred că e singurul oraș pentru care aș da Timișoara. Se vede că s-a investit enorm de mult în el și a meritat din plin titlul de capitală culturală europeană în 2007.

Azi nu am cum să vă povestesc în detaliu despre toate câte le-am văzut, pentru că au fost prea multe și a fost prea fain, plus că vreau să vedeți o grămadă de poze super drăguțe pe care le-am făcut eu și colegii mei excursioniști :)).

Pe foarte foarte scurt, programul nostru a fost următorul:

vineri – Muzeul Brukental și puțin din centrul Sibiului

sâmbătă – Grădina Zoologică, Muzeul Civilizației Tradiționale ASTRA (un fel de Muzeul satului) și stațiunea Păltiniș

duminică – am avut o tentativă să vedem Cisnădioara, dar nu ne-a ieșit din păcate :)), în schimb ne-am plimbat o grămadă prin centrul Sibiului și a meritat din plin.

Ca un mic preview, aveți în continuare o poză făcută de Crina la Grădina Zoologică.

Lac

Mai multe mâine, după ce mă întorc de la servici.

To be continued :)).

Parcul Copiilor

Când eram noi mici, Parcul Copiilor din Timișoara era un adevărat deliciu. Îmi amintesc cu drag de toate leagănele, topoganele și trenulețul de acolo. Îmi amintesc roata în care ne urca tata și cum trebuia să fim cuminți ca să mergem.

Totuși, o bună bucată de vreme parcul a fost lăsat în paragină. Asta până în vară când, după multe multe lucrări de renovare, dar fără a fi terminat în întregime, a fost redeschis pentru timișorenii mari și mici.

Am vrut să merg să văd ce s-a întâmplat cu parcul încă din vară, dar nu am avut timp până acum.

Alina a fost la Timișoara în weekend și când ea vine la mine, e imposibil să stăm în casă prea mult. Așa că am ajuns și în Parcul Copiilor „Ion Creangă”.

El arată foarte bine. Totul este nou și shiny, dar parcă e mai… sărac. Înainte erau atât de multe topogane încât nu știai cum să alergi de la unul la altul și pe care să-l alegi primul. Acum… e frumos, nu pot spune că nu, dar parcă e prea aerisit. E adevărat că încă se mai construiește la el, dar chiar și așa.

Totuși, în ciuda nostalgiei mele, m-am bucurat să regăsesc o parte a copilăriei mele. Am țopăit pe acolo. Nu m-am prea dat eu pe chestii că nu prea aveam voie, dar am invadat o corabie din care abia ne-au scos niște fetițe :)) și m-am zbenguit la maxim pe o saltea din aia elastică. A fost preferata mea!!!

În curând vremea nu o să mai fie așa prietenoasă, dar dacă aveți timp, merită să vizitați măcar o dată Parcul.

Până atunci, câteva poze :P.

O excursie la început de septembrie

Probabil ca să nu mă simt neglijată că nu am mers nicăieri cu ai mei vara asta, la începutul lui septembrie tata a venit cu ideea să facem o excursie în Apuseni. Am avut eu ceva dubii, dar am zis că sunt doar 3 zile și chiar nu mai fusesem în zona aceea niciodată.

Aici puteți vedea traseul nostru:

Am pornit destul de devreme din Sălaș, înspre Cluj. Prima noastră oprire a fost la Mănăstirea Râmeț. Eu am mai fost aici, dar acum multă vreme și m-am bucurat să revăd mănăstirea. Aș putea să vă spun chestii despre ea, dar găsiți destule pe net. Ceea ce o să vă spun e că mănăstirea e superbă, nu doar din punct de vedere arhitectonic, ci datorită liniștii pe care o simți aici.

Apoi, am continuat spre Cluj, cu o mică deviere la Mănăstirea Dumbrava. Aici am ajuns pentru prima dată și am fost profund impresionată. Mănăstirea nu se bucură de o istorie de câteva secole, precum alte lăcașuri din România, însă este de o frumusețe aparte. Sunt sute, poate mii de specii de flori. Când intri în curtea mănăstirii, parcă ai intra în grădina Raiului. În plus, maicile duc o muncă asiduă de ajutorare a celor mai puțin privilegiați. Aici se găsește un cămin de copii și unul de bătrâni.

La Cluj am făcut pauza de masă, dar după ce am cutreierat orașul cu mașina, nu am putut să nu mă felicit pentru hotărârea de a nu pleca niciodată din Timișoara. Față de orașul meu, Clujul e un coșmar cu traficul lui infernal. Însă trebuie să recunosc că ai ce vizita aici – turistic vorbind e un oraș superb. (recunoașteți monumentul?)

De la Cluj la Muntele Băișorii, stațiunea unde am stat, mai sunt vreo… 50 de km. Nici eu nu am mai auzit de stațiunea asta până acum și nu mă mir. Obișnuită fiind cu Straja și cu Arieșeniul, mie mi s-a părut de-a dreptul liliputană :)). Totuși, zona e foarte frumoasă, foarte liniștită și, pentru cei ce locuiesc în zonă, extrem de convenabilă. Și, iarna, aici găsiți pârtii de ski foarte frumoase.

Noi ne-am plimbat pe munte, am mâncat afine, am văzut veverițe și ne-am relaxat la maxim. Sper să vă placă pozele, măcar cât mi-a plăcut mie să le fac :P. Și, dacă ajungeți pe acolo, să-mi spuneți cum vi s-a părut :D.

Spre casă am pornit duminică, destul de devreme, pe valea Arieșului. Mi s-a rupt sufletul să văd râul atât de poluat în unele zone și nu mă puteam gândi decât la inconștiența oamenilor.

Totuși, am avut și de data asta câteva opriri. Mai întâi am vizitat Roșia Montană. Nu mina, ci centrul vechi al localității. Am vizitat muzeul local, organizat într-o casă ce fusese restaurată, dar și străduțele lăturalnice. E de-a dreptul copleșitor să vezi case, care sunt de fapt monumente istorice recunoscute, lăsate complet în paragină, majoritatea fiind mai mult demolate decât întregi. E ciudat să vezi oamenii din Roșia Montană cum trec nepăsători pe lângă ceea ce e moștenirea lor de fapt.

A urmat o scurtă oprire la cea mai patriotă mănăstire de la noi… sau poate era așa doar pentru că era ceva ziua lui Avram Iancu :))). Mănăstirea Crișcior e undeva aproape de Țebea, dar acolo am auzit doar cântece despre Avram Iancu. Era super tare.

Și, last but not least, a fost Țebea în zii de sărbătoare. Erau sute, poate mii de mașini. A trebuit să ne lăsăm mașina la un kilometru de intrarea în sat, atât era de aglomerat. Habar nu am câți ani de la moartea lui Avram Iancu s-au comemorat în duminica aceea, dar dacă aș fi știut că o să fie așa multă lume… nu mergeam :)).

Acum, după cum bine știți, m-am întors la Timișoara. S-a întors și frigul și zilele când mă plimbam fără griji par foarte departe. Cât despre următoarea plimbare… probabil trebuie să aștept sfârșitul lui octombrie :P.