O vizită la muzeu

Sâmbătă a fost Noaptea Muzeelor şi Timişoara nu putea fi o excepţie, deşi nu a fost o noapte propriu-zisă ci mai mult un fel de zi prelungită, programul încheindu-se la ora 24 cel mai târziu.

În cadrul programului a fost înscris Muzeul de Artă, Muzeul Banatului, Muzeul Catedralei, Memorialul Revoluţiei şi mai multe galerii de artă.

Încă de când am văzut lista participanţilor, am ştiut că vreau să văd cel puţin muzeele din Centru şi am fost foarte dezamăgită să descopăr că Muzeul Satului nu era inclus. Oricum nu avem noi foarte multe muzee în Timişoara. Dacă nici măcar la evenimente de genul acesta nu participă, cum se aşteaptă responsabilii să obţină fonduri măcar pentru menţinerea muzeului, fără să punem măcar problema extinderii sale? În fine.

Muzeul de Artă a fost destul de interesant. Eu nu îl mai vizitasem de ceva timp şi, în afara expoziţiei permanente a lui Cornelui Baba, am avut ocazia să admir o expoziţie de artă contemporană, una de artă modernă europeană, ceva chestie abstractă cu nişte măşti care nu am ştiut exact ce era şi o expoziţie de fotografie având ca subiect Munţii Ţarcu. Având în vedere nou-cizelata mea pasiune pentru pictură, trebuie să mărturisesc că arta modernă mă depăşeşte. Nu ştiu cum unii oameni pot susţine că văd ceva semnificativ în mâzgâleli, pentru că eu nu pot. Aşa ceva nu mi se pare deloc frumos, nici profund. De fapt, cred că întotdeauna o să prefer peisajele în primul rând, urmate de natura moartă şi apoi portrete. Iar aici trag linie în ceea ce priveşte tablourile. Orice altceva e doar o durere de cap în aşteptare.

Am vrut să merg apoi la Muzeu Banatului, dar expoziţia era mutată la Bastion pentru că muzeul era în renovare… sau ceva de genul. Evident că eu habar nu aveam despre acest aspect şi îmi asum în întregime vina întru cât pe net scria care va fi locaţia exactă.

Ultimul punct de traseu a fost Muzeul Catedralei. Înainte să merg eram destul de sigură că nu am mai fost niciodată, dar după ce am văzut expoziţia… am cam început să mă îndoiesc de asta :))). Dacă veţi vizita vreodată muzeul, veţi descoperi o sumedenie de icoane, unele mai vechi decât alte, dar şi tot felul de obiecte şi cărţi bisericeşti. Şi chiar dacă aţi ratat noapte muzeelor, biletul e doar 2 lei, deci super accesibil.

Mi-ar fi plăcut mult să vizitez şi galeriile de artă, dar timpul a fost scurt, în condiţiile în care sâmbătă am şi lucrat, dar a fost o experienţă plăcută. Şi chiar mi-am propus să ajung şi la Memorialul Revoluţiei cândva, anul acesta :)).

Singurul regret cu care am rămas este acela că Timişoara e foarte săracă în materie de muzee, deşi din punct de vedere cultural şi istoric a oraşul este foarte bogat. Dar avem timp să creştem şi să sperăm că aşa se va şi întâmpla 😀

Timişoara
Piaţa Unirii
Timisoara
Piaţa Unirii
Timisoara
Catedrala Mitropolitană Timişoara

Friday fun-day – part 2 – Cascada Bigăr

Cascada Bigăr –

Paralela 45, judeţul Caraş-Severin, Cascada Bigăr, declarată la un moment dat de americani cea mai frumoasă cascadă din lume.

Cum am ajuns eu aici? a fost întrebarea pe care mi-am pus-o vineri când am văzut pentru prima dată cascada. Aceasta este cu adevărat extraordinară. E genul de loc în care ajungi şi îţi dai seama că oricât de frumoase ar fi locurile create de om, nimic nu poate întrece în măiestrie natura.

Din păcate, să ajungi să vezi direct din faţă cascada e foarte complicat. Nimeni nu s-a gândit să facă nişte amărâte de scări, deşi există un platou de stâncă exact în faţa cascadei unde ai putea chiar şi plajă să faci. Totuşi, nu am lăsat ceva aşa nesemnificativ ca posibilitatea să pic şi să mă kilăresc să mă împiedice să ajung unde voiam :D. Am coborât cu chiu cu vai, m-am minunat şi am făcut poze. Nu puteam să urc pe unde am coborât, aşa că am ales un alt traseu care avea o singură porţiune nesigură. Acolo şi era să mă duc în gol, dar în ultimul moment am prin un punct de sprijin. M-am speriat destul de tare, gândindu-mă în continuu că aveam toate şansele să pic în apă… sau pe stânci… dar totul e bine când se termină cu bine, nu?

Sper să vă bucuraţi de poze pentru că au fost destul de greu de obţinut 😀 şi sper să vă inspire să mergeţi şi voi să vedeţi această măiestrie a naturii.

Cascada Bigăr

Cascada Bigăr

Cascada Bigăr

Cascada Bigăr

Cascada Bigăr

Cascada Bigăr

După ce aţi văzut pozele astea, cred că nu o să vă mire dacă vă spun că cel mai mult mi-ar plăcea să ajung odată să fac o baie aici, în râul acesta de munte, sub cascada aceasta minunată. Deşi sunt sigură că apa nu ar fi niciodată caldă, sunt ferm convinsă că ar fi o baie memorabilă 😀

De la Cascada Bigăr, am mai făcut o scurtă oprire pe malul Lacului Miniş, iar apoi la Muzeul de locomotive din Reşiţa. Ambele sunt locuri frumoase, care merită vizitate şi pe care vi le recomand cu drag, în drumul vostru spre Bigăr :D.

Lacul Miniş
Lacul Miniş
locomotiva
Locomotivă la Muzeul din Reşiţa
locomotiva
Muzeul de locomotive Reşiţa
Muzeul de locomotive Reşiţa
Muzeul de locomotive Reşiţa

Friday fun-day in Caraş Severin

Vineri nu a fost deloc cum m-aş fi aşteptat eu. În loc de o zi monotonă la birou, am plecat în călătorie, undeva prin munţii din Caraş Severin. A fost prima oară când am mers cu copii de clasa I, ceea ce a reprezentat o provocare, dar all in all a fost extraordinar.

Pe la 12 am ajuns în localitatea Efitimie Murgu, judeţul Caraş Severin. Aici, am pornit pe Cheile Rudăriei să vedem morile de apă, monumente istorice restaurate, unele încă în stare de funcţionare. Eu una însă m-am bucurat cel mai mult să văd apa si cascadele. Întotdeauna cursurile de apă m-au umplut de o energie deosebită, ca să nu mai spun că baia de soare m-a umplut de vitamina D :)). Am râs, am mâncat şi am făcut poze. Nici măcar nu ştiu cât am mers. Timpul pur şi simplu a trecut pe lângă noi. Am intrat chiar şi printr-un tunel, ca nişte adevăraţi Cireşari, doar că noi in loc de lanterne eram inarmati cu mult curaj. Până la urmă, ochii ni s-au obişnuit cu întunericul şi nu am avut nici o problemă :D.

Cuvintele nu au cum să descrie frumuseţile văzute, dar sper că vă vor ajuta să vă faceţi o idee câteva poze 😀 si ca veti decide sa vizitati aceasta zona cat de curand.

Caraş Severin
Un sat cărăşean văzut de sus

 

Caraş Severin
Valea Rudăriei

 

Caraş Severin
Moara îndărătnică dintre ape

 

Caraş Severin
Macinatul grânelor la Moara Trăiloanea

 

Caraş Severin
Valea Rudăriei
Caraş Severin
Cascadă pe Valea Rudăriei
Caraş Severin
Valea Rudăriei
Caraş Severin
Drumul spre Moara de la Tunel
Caraş Severin
Săpat de om, finisat de apă, tunelui morii

Despre partea a 2-a e excursiei, cascada Bigăr, trebuie să vă povestesc mâine pentru că acolo am avut parte de ceva peripeţii şi am o grămadă de poze, care ar fi făcut acest articol mult prea lung… şi nu chiar stilul meu :D. Aşa că… stay tunned :))

Întoarcerea în Budapesta – part 2

Încă de la prima mea vizită în Budapesta, cel mai mult îmi doream să ajung în faţa Palatului Parlamentului, nu să-l văd doar de departe. Dar niciodată nu aş fi crezut că persoana care avea să mă ducă acolo va fi Marinel :-O. E puţin spus că am avut parte de un şoc sâmbătă dimineaţa când mi-a spus că o să mergem la Palatul Parlamentului.

Până să ajungem acolo însă, ne-am plimbat prin pieţele din jur şi pe Podul de Lanţuri, unul dintre cele mai frumoase dintre toate podurile Budapestei. Cred că de data aceasta vorbitul ar fi clar supraestimat, aşa că o să vă arăt câteva poze cu unele dintre cele mai frumoase atracţii are oraşului:

Budapesta
Habar nu am ce sunt majoritatea clădirilor, dar turnuleţele albe de pe fundal reprezintă Bastionul Pescarilor
Budapesta
Castelul Budapesta şi Podul de Lanţuri

Budapesta

Budapesta

Budapesta
Cupola Palatului Parlamentului (scuzati schelele)

Budapesta

Budapesta
Vedere spre Palatul Parlamentului

Budapesta

Budapesta
Palatul Parlamentului

 

Budapesta
Strange, isn't it :)))
Budapesta
Palatul Parlamentului

Budapesta

Ultima poză am făcut-o pentru că m-au intrigat papucii şi nu vroiam sa uit să verific de ce sunt acolo. Până la urmă m-am documentat şi trebuie să vă spun că povestea e tristă, deci dacă nu vreţi să vă întristaţi, săriţi peste paragraful acesta. Din ce am înţeles eu pe net, pe vremea Holocaustului, evreii din oraş erau duşi pe malul Dunării şi împuşcaţi. Aşa nu trebuia să mai sape nimeni gropi comune pentru trupuri, ele fiind duse de apă. Însă, înainte de a-i împuşca, îi puneau să se desculţe, pentru că papucii erau foarte scumpi. Drept urmate, pentru a comemora toate victimele Holocaustului, un artist local a făcut aceşti papuci din metal şi i-a pus pe malul Dunării, spre aducere aminte.

Acum, am văzut Budapesta iarna şi primăvara. Mai am 2 anotimpuri în care trebuie să o vizitez pentru că sigur mai sunt multe de văzut.

Sper să ajungeţi şi voi ]n Budapesta, să vedeţi multe locuri şi lucruri  minunate, după care să îmi sugeraţi alte atracţii drăguţe :D.

Întoarcerea în Budapesta

Dacă mi-ar fi spus cineva în martie că aprilie o să-mi aducă 2 zile minunate la Budapesta aş fi spus că aberează. Dar uneori nu aduce anul ce aduce clipa şi aşa s-a nimerit. Dana a propus, de la muncă m-au lăsat şi… am mers :D.

Vineri ne-am plimbat prin Hungexpo la ceva târg de construcţii şi decoraţiuni interioare şi exterioare, plus plante. De fapt expoziţia acesta a fost scopul vizitei noastre. Unchiul meu vroia să vadă tot ce era nou în domeniu şi cum el nu prea vorbeşte limbi străine, m-am descurcat eu cu engleza :D. Pentru mine a fost interesant pentru că târgurile de genul acesta nu sunt o chestie obişnuită pentru mine. Au fost o grămadă de chestii super drăguţe care m-au inspirat în amenajarea grădinii de la mama Şerica :)). Nu ştiu cât de multe o să şi pun în practică, dar dacă se întâmplă vă anunţ.

Până atunci, vreau să vedeţi ce m-a inspirat:

Hungarexpo

garden decor

Totuşi, am rămas cu puţin mai mult decât inspiraţie şi impresii plăcute după târg. Nu doar că mi-a spălat ochii cu 100.000 de tone de dulciuri, ci am strâns şi o recoltă considerabilă:

candy and souvenirs

Şi am avut ocazia să încerc ceva cu totul nou: o specie de căţărări, pe bază de scripeţi, până la acoperişul halei. Cred că tipii care făceau demonstraţia vindeau ceva echipamente de protecţie, dar nu sunt sigură pentru că mie mi-au scăpărat ochii în momentul în care am văzut frângiile şi am ştiut că trebuie să urc şi eu. Tipul responsabil a fost super drăguţ şi m-a pus rapid în ham, după care a început partea dificilă: urcatul. Eu nu sunt un om cu o forţă deosebită în partea superioară a corpului, deci vă daţi seama că m-am chinuit puţin (mai mult :))). Norocul meu a fost Alina, care a pus şi ea mâna pe frânghie, nu a făcut doar poze :D.

climbing

După ce mi-a rupt picioarele, nu mai puteam de mâini şi am zis că-mi ies ochii din orbite de la cât m-am holbat la piscine şi jacuzziuri, s-a făcut ora 6, târgul s-a închis, iar noi ne-am îndreptat spre hotel. Sincer, nu îmi prea păsa ce aveam să găsesc, tot ce îmi doream era să fac baie şi să mă întind. Nici măncare nu aveam nevoie.

Totuşi, Marinel a reuşit să mă surprindă din nou plăcut. Cum? A prins la ofertă pe booking.com (din aia de ultim moment), camera la Rubin Wellness and Spa Hotel cu doar 30 şi ceva de euro, în condiţiile în care hotelul are 4 stele. Când am intrat în cameră, parcă am păşit în Rai. Totul era frumos aranjat, iar camera incredibil de spaţioasă. Baia super mare, o grămadă de oglinzi şi un pat absolut perfect, pe care îmi venea să sar, dar nu am făcut-o pentru că nu vroiam să îl deranjez. Aveam până şi perinuţe extra, iar dacă ne mai trebuiau plapume puteam cere de la recepţie.

(nu am o poză mai bună aş că vă rog să faceţi abstracţie de trancotele noastre :D)

Pe lângă această minunăţie de cameră, hotelul mai avea disponibil pentru oaspeţi o piscină şi un jacuzzi (unde eu am stat vreo 2 ore), o multitudine de saune (cu aburi, finlandeză, de sare, bio etc), solar, sală de sport, pistă de bowling, sală de squash şi o grămadă de săli de conferinţe. Cred că oficial e cel mai frumos hotel în care am stat eu ever :D.

Despre cât de multă mâncare am primit la micul-dejun şi ce am vizitat sâmbătă o să vă povestesc mâine pentru că ar fi prea multe poze de arătat şi nu vreau să o mai lungesc acum.

Deci… to be continued 😀