Kranevo

O zi in Kranevo

Imi amintesc perfect senzatia, chiar daca au trecut deja cateva luni de cand leneveam pe sezlong in Kranevo. Briza, soarele, marea atat de albastra, nisipul atat de fin, aproape alb… umbrela in care am dat cu capul :))).  Cum sa nu imi amintesc toate acestea cu drag si sa nu vreau sa scriu despre ele?

Kranevo

Cum am ajuns in Kranevo

Pentru ca Balcicul nu avea cea mai extraordinara intindere de nisip la dispozitie, o doamna din hotelul nostru ne-a recomandat sa mergem la Kranevo. Situata la doar 15 kilometri de Balcic, aceasta statiune este ceva mai mica si foarte putin cunoscuta. De fapt, este mai degraba un satuc in care hotelurile si pensiunile s-au dezvoltat intr-o veselie.

Initial, am vrut sa mergem in Albena intr-una dintre zilele petrecute in Bulgaria, insa am gasit absurd faptul ca ni se percepea o taxa la intrarea in statiune. In plus, imi amintesc cand am fost cu mami si cu tata aici si mancarea era destul de scumpa. Deci de ce sa nu incercam ceva nou?

Kranevo

Drumul si parcarea

Drumurile prin Bulgaria sunt destul de bune, deci nu am avut probleme in aceasta privinta. Totusi, trebuie sa mentionez ca ar fi foarte frumos daca tufisurile de pe marginea drumului ar fi taiate si s-ar vedea mai mult marea. Mai ales in conditiile in care drumul este situat la cucurigu pe faleza. Privelistea ar fi superba daca nu ar fi obstructionata.

Kranevo l-am gasit foarte usor, cu ajutorul Waze, prietenul nostru de nadejde in concediu. Cand am descoperit cat este de aglomerata statiunea, am avut ceva emotii in privinta parcarii, insa am reusit sa gasim destul de repede un loc de parcare, la o distanta relativ mica de plaja.

Kranevo

Plaja alba din Kranevo

Plaja ne-a placut la nebunie. Nisipul era extrem de fin. Ti se afunda atat de placut degetele in el incat nu ai mai fi plecat de acolo. Existau zone amenajate cu sezlonguri, la un pretul destul de accesibil. Insa exista si zone doar cu umbrele sau nisip pur si simplu, unde oricine se poate pune cu prosopul sau rogojina.

Noi am decis sa inchiriem sezlonguri pentru ca am stat cam toata ziua acolo si nu voiam sa ne prajim la ora pranzului la soare. Asa am putut sa ne relaxam si sa citim cat a fost ziua de lunga (atunci cand nu eram in apa).

Kranevo

In ceea ce priveste intrarea in mare, zona cu apa mai putin adanca era destul de mica, dar acest lucru nu ne-a deranjat pe nici unul dintre noi prea tare. Singurul meu regret a fost ca nu aveam si eu un colac urias sub forma de unicorn, cum am vazut la o fetita de pe plaja si de care m-am indragostit iremediabil. Daca descoperiti asa ceva in orice magazin, va rog sa ma informati :D.

Trebuie sa mentionez si minusul pe care l-am identificat: prezenta barcilor pentru parasailing. Spre dupa-amiaza apa era deja destul de tulbure si cred ca acesta a fost motivul pentru care am decis sa nu mai mergem in alta zi pana in Kranevo.

Kranevo

Lunch time

Cand a venit vremea sa mancam, am ales o terasa de pe plaja, pentru ca erau o gramada si preturile erau destul de ok. Dar sa nu credeti ca am incercat cine stie ce specialitati sau peste. Nici vorba! Am mers la sigur, cu o pizza care s-a dovedit delicioasa si o clatita cu ciocolata. Ce poate fi mai bun intr-o zi perfecta de vara? :))))

Kranevo

Summertime sadness

Cand ma gandesc cat de repede a trecut vara aceasta ma doare sufletul. A fost un amalgam de momente minunate care a culminat cu concediul si mi-e atat de dor de ea… Deci mai am de scris despre vara si despre Bulgaria si o voi mai face. Pentru ca viata este formata din mii si milioane de mici momente perfecte, iar eu vreau sa mi-l amintesc pe fiecare dintre ele.

Kranevo

Pe drumuri de toamna colorate

Iubesc culorile toamnei. Sa vad padurea in zeci de nuante este un drog pentru mine. Nu ma pot abtine sa nu ma las imbatata de atat de mult ruginiu, de galben si rosu aprins, de brazii verzi ce apar pe alocuri. Si am incercat sa reproduc aceste culori de nenumarate ori, in fotografii sau picturi, dar natura nu poate fi nici macar ajunsa din urma, ce sa mai spun de intrecuta in maiestrie.

Deci tot ce imi ramane de facut este sa ma bucur de drumurile noastre atat de frecvente, de padurile de foioase si zilele insorite. Pentru ca sunt un copil al verii si iarna vine (dupa cum ar spune batrana Nan :)))*

Un weekend cu soare

A fost o vreme atat de frumoasa in weekendul ce tocmai a trecut incat nu mi-a stat capul decat la poze. Dar nu am facut nici una, pana ieri, in drum spre Timisoara. Nu ne-am putut abtine. Era prea multa culoare in jurul nostru si o lumina perfecta. Am prins golden hour cum nu se putea mai frumos si am zis ca trebuie sa profitam de ea. Sa colinzi Romania toamna este o delectare a simturilor si doar aceia care nu au facut acest lucru niciodata pot sustine altceva.

Bun venit in Cornisoru

Si daca tot am optat pentru un drum cu opriri peisagistice, am zis ca ar fi cazul sa descoperim ceva nou. Asa ca, la iesire din Bucova am luat-o prima la dreapta, direct spre satul Cornisoru. Nu stiam nimic despre el, nici macar faptul ca exista, chiar daca am trecut de nenumarate ori pe langa panoul ce ne indemna sa il vizitam pentru ca este la doar 1 kilometru de soseaua principala.

Am urmat drumul ce serpuia printre dealuri pana am ajuns in sat, dupa care am hotarat sa mai mergem putin, sa vedem unde se termina. A fost o decizie de moment, impulsionata de nostalgia tomnatica. Si poate ati fi mai impresionati daca v-as spune ca am dat peste cine stie ce monument necunoscut, insa acest lucru nu s-a intamplat. Singurul care ne-a lasat fara cuvinte a fost peisajul.

Un apus de toamna

In timp ce am revenit la traseul oficial nu am putut sa nu admiram culorile in care era pictat cerul, ce pareau sa impartaseasca frumusetea padurilor. Si chiar daca trebuia sa fiu atenta exclusiv la condus, tot mi-am lasat mintea sa zboare la cat de putin apreciem noi, oamenii, ceea ce ne inconjoara. Pierduti in vietile noastre hyper aglomerate, nu ne dam ragazul de a ne bucura de viata.

Asa ca m-am gandit ca azi, luni, sa va indemn sa va pregatiti pentru weekend urmator intr-o maniera inedita. Alegeti un traseu care sa va duca intr-o padure de foioase. Daca aveti dealuri sau munti in preajma, este cu atat mai bine. Luati pe cineva drag cu voi sau plecati de unii singuri, dar fara sa stati prea mult pe ganduri. Pur si simplu urcati in masina si porniti. Lasati-va imbatati de tot ceea ce natura ne ofera in aceasta perioada. Pentru ca frunzele cad repede si iarna vine…

*vezi Game of Thrones daca nu recunosti referinta.

 

Castelul Reginei Maria

Castelul Reginei Maria din Balcic

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, o printesa din Anglia ce a venit si a furat inimile romanilor. Devenita regina lor, i-a condus in vremuri de restriste si a luptat pentru ei, dar romanii au uitat toate acestea si i-au lasat mostenirea in mainile strainilor.

Suna trist, dar este extrem de adevarat. Regina Maria este una dintre cele mai ilustre figuri ale istoriei noastre, iar amintirea ei este, in cel mai bun caz, difuza in memoria colectiva. Si pentru ca acest lucru trebuie sa se schimbe, am decis sa va povestesc putin despre ceea ce ea ne-a lasat mostenire, iar noi am lasat bulgarilor: un superb complex arhitectural, situat pe malul marii.

Castelul Reginei Maria

Gradina Botanica a Reginei Maria

In perioada in care Cadrilaterul a apartinut Romaniei, regina Maria a costruit la Balcic refugiul perfect pentru ea si familia regala. Intregul complex este urias, situat intr-o gradina de toata frumusetea, construita pe terase, unde feluri extrem de variate de plante inconjoara vilele regale. Pentru speciile cu nevoi speciale in materie de temperatura, in incinta gradinii exista o sera unde predomina cactusii.

Trecand peste dezorganizarea totala de la casele de bilete, dupa ce am pasit pragul gradinii botanice am fost complet vrajiti. Aleile, culorile, totul parea desprins dintr-o carte de povesti cu gradina secreta. Iar in momentul in care am ajuns sa vedem si marea am inteles de ce regina Maria prefera sa petreaca timpul aici.

Castelul Reginei Maria

Cuibul linistit si vilele regale

Desi Cuibul linistit este numit oficial castelul din Balcic, el este doar o micuta vila cocheta situata pe malul mari, completata de un superb minaret. Este straniu sa realizezi cat de modesta era, de fapt regina Romaniei, insa pasind in casa ce i-a fost atat de draga, am simtit ca ceva din spiritul ei a ramas acolo. Mi-o puteam inchipui extrem de usor stand pe bancheta din dreptul ferestrei si admirand marea sau pictand pe una dintre terase. Am inteles atunci de ce atat de multe dintre tablourile sale includ acest peisaj si am fost complet socata sa descopar cat de micut ii era patul. Cat despre camera de baie, aceasta era demna de o regina si exact ceea ce mi-as dori in propria mea casa. Flavius o sa aiba mult de furca dupa aceasta vizita :))).

Daca tarmul va fi mereu vegheat de Cuibul linistit, celelalte vile regale se pierd in mijlocul naturii organizate pentru a le adaposti. Regina maria a construit o casa pentru fiecare dintre copiii sai, multe dintre ele fiind disponibile pentru oaspeti chiar si in prezent. Nu am cautat sa vad cam cat ar costa sa stau intr-o vila regala, dar mi-ar face o deosebita placere sa incerc, macar pentru o noapte.

Castelul Reginei Maria

Crama regala

In afara vilelor, complexul de la Balcic mai include si alte elemente indispensabile vietii unei familii regale. Unul dintre acestea este o crama de toata frumusetea, unde turistii pot poposi, degusta si cumpara vinuri dintre cele mai inedite, dar si alte produse artizanale. Noi am incercat un vin de smochine, dulce si foarte aromat si un vin de trandafiri, la fel de bun. Din pacate, pretul era putin cam mare pentru buzunarele noastre de oameni aflati in concediu, dar nu complet inaccesibil. Acum, daca e sa ma gandesc mai bine, imi pare putin rau ca nu am cumparat o sticla.

In rest, la capitolul produse artizanale, crama regala sta foarte bine. De la dulceturi, la rahat de toate aromele, bomboane si, pentru doritori, sapun. Este impresionat sa vezi cate chestii fac bulgarii manual si cat de bine stiu sa puna in valoare aceasta industrie.

Castelul Reginei Maria

Alte frumuseti arhitecturale

Este greu sa descriu tot ce am vazut la Balcic pentru ca intregul complex este de o frumusete aparte. Mi-a placut micuta capela Stella Maris, dar mai mult mi-au placut baile palatului. Mi-a placut la nebunie cascada si mi-a placut restaurantul Coroana. A fost un adevarat rasfat sa stau pe tronul de piatra al reginei, langa unul dintre izvoarele pe care sigur le privea si ea cu atatia ani in urma. Si cand am vazut trash the dress-ul ce era in plina desfasurare in gradinile palatului am avut asa o mica strangere de inima si chiar mi-ar fi placut sa facem si noi pozele acolo.

Dar pana atunci mai este si prefer sa va las cu mai multe poze pentru ca, oricat as incerca, sunt prea mici cuvintele pentru a descrie frumusetea domeniului din Balcic. Tot ce pot face este sa va sfatuiesc sa il vizitati. Sigur nu veti regreta.

Castelul Reginei Maria
Privire spre cascada mare a gradinii si casa morii
Castelul Reginei Maria
Baile Palatului
Castelul Reginei Maria
Privire spre crama regala

Castelul Reginei Maria

Pentru mai multe sugestii de calatorie, aruncati o privire peste sectiunea de travel a blogului si dati un subscribe.

Ametras Teambuilding – Chapter 2: Eselnita

Dupa succesul teambuildingului de anul trecut (despre care scriam aici), va dati seama ca abia am asteptat sa vina toamna ca sa vad unde ne mai trimite Ametras pentru a consolida echipa. Iar in momentul in care am aflat ca vom merge la Dunare, mai precis la Eselnita, nerabdarea mea a crescut vazand cu ochii.

Blogu lu Andra

Hello, Eselnita!

Stiam de Eselnita de pe Facebook. As fi descris-o ca un micut colt de rai si imi doream din suflet sa ajung aici. Iar daca drumul a fost cum a fost, in momentul in care am inceput sa vedem Dunarea am simtit o liniste greu de definit. Stiti doar ca am o afinitate pentru tot ce tine de apa, iar acest fluviu ocupa un loc special in sufletul meu.

Despre Eselnita pot sa va spun ca este un satuc situat pe malul romanesc al Dunarii, populat in cea mai mare parte de pensiuni. Ele sunt construite fiecare in propriul stil, ceea ce este putin deranjant. Adica mi-ar fi placut sa descopar o imagine mai unitara, dar asa ceva nu este cu putinta la noi. Pensiunile trebuie sa fie cat mai mari si cat mai colorate. Acesta e principiul dupa care functioneaza romanii: flashy si profitabil.

Dar am deraiat de la subiect putin. Sa nu va mirati, se va mai intampla.

Blogu lu Andra

Activitatile

Dupa cum spuneam, am sosit la Eselnita si ne-am lasat vrajiti de peisaj. Sa privesti Dunarea, mai ales in zile in care norii se plimba pe cer, este o adevarata incantare. Insa a trebuit sa ne concentram si la lucruri mai serioase. Pentru ca echipa ce s-a ocupat de teambuilding pregatise o serie de super evenimente pentru noi.

Blogu lu Andra

Outdoor

Eu nu sunt mare amatoare de sporturi outdoor (stiati deja asta :D), dar cand am auzit ca o sa avem posibilitatea sa facem rapel am zis ca trebuie sa incerc. Doar primisem si provocarea unei activitati extreme (Anca, sper ca se pune :D). Mai ales ca acesta era urmat de tiroliana, explorarea pesterii Ponicova si o plimbare pe Dunare cu salupa. Cum as fi putut refuza asa ceva?

Blogu lu Andra

Am ajuns usor pana la intrarea in pestera, insa coborarea in rapel a durat putin. In primul rand pentru ca grupul era destul de mare. In al doilea rand pentru ca, in ciuda indicatiilor primite, prima data cand trebuie sa cobori pe sfoara nu e chiar floare la ureche. Pentru ca ai hamul si siguranta si ti se spune de 3 ori ca nu are ce sa ti se intample, dar in capul tau se aude doar urmatoarea fraza: Atarni legata de o sfoara la 25 de metri in aer! Ceea ce nu e la fel de grav ca Urmeaza sa te arunci in gol de la 30 de metri! (vezi aici), dar nici foarte departe.

Blogu lu Andra

In ciuda fricii, pe care am decis, ca de fiecare data, sa o infrunt, am coborat ca o eroina. De fapt ca un melc erou :))). Iar de aici, a fost floare la ureche. Tiroliana relativ micuta nu avea cum sa ma sperie. Explorarea pesterii a presupus doar sa fiu atenta pe unde merg, sa imi pornesc lanterna de pe casca si sa nu fac o criza daca dau de lilieci, iar plimbarea pe Dunare a fost cireasa de pe tort.

Indoor

Intorsi la pensiune, ne-am pregatit pentru o noua runda de jocuri. Nu are rost sa vi le descriu pentru ca au fost prea multe si prea funny, dar trebuie sa va spun ca ne-au ajutat sa ne conectam ca si echipa. Dupa acest teambuilding chiar pot spune ca suntem o echipa mai friendly. Desi nu imi dau seama daca au fost activitatile sau cele 2 runde de Activity ce le-au urmat :))).

Quick question: cum ajungi de la ce are casa, dar nu e gard la Marele Zid Chinezesc? Daca sunteti curiosi de raspuns, lasati un comentariu ;).

Blogu lu Andra

Camila troiana

Desi seara de vineri a fost cu prelungiri, sambata, dupa micul dejun, a trebuit sa ne punem abilitatile de constructori in functiune pentru a realiza o monumentala camila troiana. A fost o provocare pentru ca am fost impartiti in 4 echipe, fiecare a primit o sectiune din camila si nu puteam comunica decat prin ”email” :))). E greu de crezut, dar chiar si atunci cand te despart 20 de metri de colaboratorii tai, emailul functioneaza greu.

Totusi, am reusit sa ne descurcam admirabil. Am construit un adevarat monument, ce mai :))). Si ne-am distrat de zile mari pe parcusul procesului.

Pensiunea La Ponton

Daca activitatile au fost minunate, nu pot spune acelasi lucru in totalitate despre gazdele noastre.

Am fost cazati la pensiunea La Ponton. Aceasta era foarte mare, foarte complicata si cu cel mai fain ponton din zona. Camera noastra a fost super faina. Am avut balcon si o priveliste extraordinara spre Dunare. Patul mi-a placut la nebunie, atat de moale si de comfortabil. Si chiar era curatenie.

Sincer, as fi revenit aici, insa nu mi-a placut deloc atitudinea doamnelor care se ocupau de pensiune. Nu mi se pare deloc normal ca o gazda sa fie tot timpul tafnoasa si sa iti raspunda pe un ton rastit. Nu stiu daca ni s-a intamplat noua asa pentru ca eram un grup mai mare si totul era gata platit sau asa e in mod normal. Daca ati trecut si voi pe aici chiar mi-ar placea sa aud cum a fost experienta voastra cu personalul.

Si ca sa fie totul minunat, nu pot spune ca mi-a placut in mod special nici mancarea. Adica ciorbele au fost bune si micul dejun ok. Dar felul 2 a lasat in ambele zile de dorit. De cele mai multe ori mancarea era in cel mai bun caz calduta. In prima zi snitelul de pui avea gust de peste (si nu doar al meu).

Blogu lu Andra

Intoarcerea in Eselnita

Privind in ansamblu intreaga experienta, sunt perfect hotarata sa revin in Eselnita in primvara, impreuna cu Flavius. Vreau sa ne bucuram de un weekend de relaxare, sa vada si el pestera Ponicova, capul lui Decebal si cazanele Dunarii. Imi doresc foarte tare sa descoperim impreuna lalelele de stanca, unice in Europa, ce infloresc in luna aprilie.

Pana atunci, dati un subscribe ca sa vedeti pe unde ma mai plimb si poate gasiti inspiratie pentru escapadele viitoare :D.

Balcic 2017

Concediu la Balcic

Anul acesta eu si Flavius am decis sa mergem doar amandoi in concediu si, cu toate ca am ales tot Marea Neagra, am trecut granita si ne-am stabilit, timp de 7 zile, la Balcic.

Eu cunosteam aproximativ micutul orasel ce era, la un moment dat, parte din Romania si mi-am dorit foarte mult ca si Flavius sa experimenteze farmecul sau. In plus, voiam neaparat sa vizitam Gradina Botanica si intregul complex construit de Regina Maria. Poate ca nu stiati, dar Balcic era locul de liniste al celei mai mari regine a Romaniei. Aici a ramas inima sa, aici ar fi trebuit sa se intoarca dupa moartea ei. Ca acest lucru nu s-a mai intamplat nu are rost sa va spun, iar despre castel si gradina va voi povesti intr-un alt articol.

Balcic 2017

De ce Balcic?

Principalul motiv pentru care am ales acest orasel l-am mentionat deja: farmecul sau. Insa au mai existat si altele. Balcicul este foarte linistit si ne doream acest lucru dupa perioada extrem de aglomerata pe care o avuseseram. Distanta fata de Romania este destul de mica, deci am putut merge cu masina, iar acest aspect era foarte important, cel putin pentru mine, care am tot timpul multe bagaje atunci cand plec in concediu. In plus, puteam merge si in alte statiuni, in caz ca ne doream acest lucru.

Evident ca la decizie a contribuit si oferta foarte buna pe care am gasit-o in materie de cazare.

Hotel Elit Palace and Spa

Am ales cazarea de pe booking.com pentru ca eu sunt un mare fan al acestui site si consider ca au printre cele mai bune oferte. In plus, imi place libertatea pe care mi-o ofera, de a anula si modifica rezervarea cum vreau, chiar si cu cateva zile inainte de sosirea la destinatie.

Elit Palace and Spa este un hotel de patru stele situat in inima orasului Balcic, aproape de Gradina Botanica. Desi distanta pana la plaja nu este foarte mare,  trebuie sa cobori dealul ca sa ajungi la faleza (ceea ce este putin groaznic :))) sau poti merge cu masina pana la micuta plaja ce apartine de oras.

Ceea ce ne-a frapat inca de la intrare a fost kitch-ul ce caracterizeaza hotelul. Probabil intentia era una de lux si pretiozitate, insa rezultatele erau putin inspre palatele din Hunedoara :))). Acest lucru nu ne-a deranjat pentru ca am avut o camera super spatioasa, cel mai fain pat in care am dormit vreodata, o super masuta de budoir si o baie ce aducea putin cu cele de la palat. In plus, de pe balcon vedeam dealurile Balcicului si, in departare, marea.

La capitolul ospitalitate, hotelul sta foarte bine. Pentru ca atunci cand am ajuns fostii ocupanti nu parasisera camera noastra, am fost invitati cordial pe terasa pentru a savura orice ne doream. Mai mult, am primit o sticla de vin din partea casei, pe langa sticlele zilnice de apa, atat de necesare pentru hidratare in perioada caniculara.

Ca orice hotel de 4 stele si Elit Palace and Spa avea o piscina draguta de care ne-am bucurat in cateva dupa-mese. Ceea ce nu mi-a placut a fost faptul ca piscina interioara, desi existenta, nu era disponibila deloc. Inteleg ca era vara si toate cele, dar poate eu, la pranz, as fi vrut sa merg acolo la piscina… sau in unica zi in care vantul a batut de am zis ca nu o sa putem face baie sub nici o forma as fi folosit-o. Dar am trecut peste acest aspect pentru ca nu aveam de ales :D.

Balcic 2017

Mancarea in Balcic

Dupa cum va spuneam, noi am gasit o super oferta, care a inclus si demi pensiune. Mancarea s-a ridicat la nivelul asteptarilor, iar dimineata si seara ne-am bucurat de un bufet suedez extrem de generos, cu mancare tipica hotelurilor, dar cu accente bulgaresti. De acestea din urma ne-am bucurat mai ales seara.

In rest, nu pot spune ca am experimentat prea mult pentru ca la pranz nu prea ne era foame. Preferam cate o gustarica si mult somn. Cred ca a trecut ceva timp de cand nu am mai dormit atat de mult in concediu.

Totusi, pot sa va spun ca inghetata era super buna. Am mancat si clatite bune pe acolo. Dar cel mai mult ne-au placut vinurile pe care le-am degustat la castel.

Balcic 2017

Plaja

Acest aspect a fost destul de ciudat pentru noi. Contrar asteptarilor, Balcic nu are plaja spectaculoasa pe care eu o vazusem pe internet. Faleza se intinde de-a lungul unor golfulete mai mult sau mai putin naturale, menite sa protejeze tarmul de furia naturii. Totusi, in interiorul acestora se poate face baie pentru ca apa este mai calda decat te-ai astepta, curentii sunt practic inexistenti, iar nisipul mai fin decat va fi vreodata in Romania (si spun acest lucru cu parere de rau).

Plaja propriu-zisa nu este foarte mare, insa este mereu plina. Nisipul este fin, iar intrarea in mare intinsa, astfel incat sa se poate bucura si cei mari, dar si cei mici.

Ce-mi place mie foarte mult la marea din Bulgaria este ca are viata in ea, mai multa decat la noi, culmea (desi e aceeasi mare pana la urma :))). Cel mai repede gasesti micuti crabi in cochiliile presarate pe tot fundul apei. Ce nu ne asteptam era sa descoperim niste meduze gigante, albastre, in apele din jurul pontoanelor ce strapungeau marea. Acest lucru s-a intamplat in penultima zi si a fost super socant pentru mine mai ales pentru ca eram obisnuita cu meduzele minuscule de pe tarmul romanesc.

Balcic 2017

Viata de noapte

Am recunoscut deja ca principala noastra activitate in concediu a fost dormitul, deci nu am cum sa va povestesc despre cine stie ce cluburi. In schimb, pot sa va pun ca faleza este foarte bogata in terase, care mai de care mai simpatice. Restaurantele se gasesc la tot pasul. Exista inclusiv cateva beach baruri. Atractii pentru copii, artisti stradali, chiar si pedichiura cu pestisori :))).

Balcic 2017

Parcarea

Inainte sa plecam in concediu toata lumea era mega stresata de ideea ca mergem in Bulgaria cu masina. Asta pentru ca a ramas in mentalul colectiv ca acolo se fura masinile romanilor. Dar la cati romani erau, nici daca toti hotii din Bulgaria se adunau acolo nu aveau cum sa ii lase pe toti fara autovehicule. In plus, majoritatea parcarilor erau supravegheate, inclusiv cele ce pareau ale orasului, unde existau persoane care percepeau taxe de parcare. Deci nu stiu despre alte locuri, dar in Balcic masinile sunt in perfecta siguranta.

In concluzie

Concediul noastru a fost minunat. Balcicul este unul dintre locurile pe care trebuie sa le vizitati macar o data in viata. Este perfect pentru familii si deschis pentru investitii, in caz ca sunteti interesati de asa ceva. Din pacate, criza economica a lasat cateva constructii in paragina, insa acest aspect poate fi trecut cu vederea cu usurinta de turistul simplu. In plus, este plin de romani, toata lumea vorbeste romaneste (inclusiv vanzatorii, mai mult sau mai putin), sunt locuri in care chiar poti plati cu lei romanesti si, ca sa nu va mai faceti griji asa ca mine, sa stiti ca exista case de schimb in balcic unde puteti schimba leii in leva. Iar la granita, vinieta care este obligatorie pe toate drumurile din Bulgaria, poate fi platita cu lei.

Cam asta ar fi despre concediu. Sper sa va inspirea sa vizitati Balcicul pentru ca nu veti regreta.

Pentru mai multe sugestii de calatorie, nu uitati sa dati subscribe blogului.

Balcic 2017