Swiss Solutions

Sau cum să aduci traducerile la următorul nivel

blogu lu andra

Ne-a luat puțin să ne organizăm, dar într-o mohorâtă după-amiază de octombrie am ajuns în vizită la Swiss Solutions. Despre această companie știam că este poster child pentru domeniul traducerilor din Timișoara, dar cam atât. La un moment dat mă gândisem să îmi depun un CV la ei, însă după o analiză rapidă a abilităților mele am ajuns la concluzia că nu știu suficientă engleză, deci mai bine nu. Totuși, Swiss Solutions este unul dintre brandurile cunoscute ale orașului nostru și eram foarte interesată să aflu dedesubturile afacerii.

Când am intrat în biroul lui Florin Grunberg, manager general al companiei, a fost ca și cum aș fi pășit în biroul visurilor mele. Mi-a plăcut la nebunie priveliștea, mi-a plăcut faptul că era extrem de luminos și de cald, dar mai mult mi-a plăcut persoana care îl ocupa. Florin este o persoană super deschisă, care ne-a împărtășit fără nici o reținere din secretele reușitei Swiss.

Care sunt acestea?

Perseverență

Calitate

Orientare spre client

Nu mi-a venit să cred că de la o cafea în Piața Unirii și o cameră închiriată în Complexul Studențesc, Florin și soția sa au reușit să construiască o micuță multinațională cu sediul central în Timișoara. Spun asta pentru că, pe lângă sediile din România (2 în Timișoara, 1 în Arad și 1 în București), Swiss Solutions are un sediu în Frankfurt, iar tendința este de extindere continuă.

Cum ajung afacerile la un asemenea nivel în România zilelor noastre? Oferind servicii complete și de calitate. Pentru că la Swiss Solutions nimeni nu stă să aștepte să intre clienții pe ușă. Oameni de vânzări performanți merg și promovează pachetele de produse direct clienților selectați, iar acestea nu includ doar traduceri specializate (care sunt făcute de către nativi!!!!), ci și servicii complementare: interpretare, corectură, editare de text, DTP și legalizarea traducerilor (știu asta din surse sigure, am întâlnit oamenii din Timișoara care lucrează la Swiss :D).

În aceste condiții nu este nici o surpriză că anul acesta firma a fost inclusă în Topul celor mai importanți 20 de furnizori de servicii de traduceri din Europa de Est, conform clasamentului realizat de Common Sense Advisory, că target-ul este ca peste 5 ani cifra să ajungă la 5 milioane de euro sau că deschiderea unui nou sediu în străinătate este din ce în ce mai plauzibilă.

Vizita la Swiss a fost o revelație pentru mine. Nu este vorba de o lipsă de încredere în capacitățile antreprenorilor români, pur și simplu nu credeam că cineva din România poate ajunge la nivelul la care lucrează această agenție de traduceri. Niciodată nu mi-ar fi trecut prin cap că în Timișoara noastră există o companie care colaborează cu peste 3000 de traducători din toată lumea sau că realizează traduceri în peste 90 de limbi, inclusiv tagalogă (ceva limbă din Africa). Și clar nu m-am gândit niciodată la tot procesul tehnologic pe care traducerile îl presupun în zilele noastre.

Deci Doamne ajută pentru Blogging TM 2.1 care mi-a dat posibilitatea de a descoperi acești oameni minunați și extrem de muncitori care din birourile lor prietenoase aduc în fiecare zi oamenii mai aproape și facilitează creșterea economică a României.

blogu lu andra

Intoarcerea la trasul cu arcul

blogu lu andra

Daca sunteti cititori mai vechi ai acestui blog stiti deja ca eu sunt fana a tirului sportiv. Am descoperit aceasta activitate anul trecut cam pe vremea asta si mi-a cazut cu tronc iremediabil. Asa ca nu ar trebui sa va mirati ca atunci cand am inceput sa discut cu Teodora si sa punem la punct BloggingTM 2.1 m-am gandit direct sa ajungem cumva si aici.

Nu ma asteptam deloc sa fie aceasta iesire prima activitate din serie, dar m-am bucurat foarte tare ca s-a intamplat asa pentru ca acum am ocazia sa va vorbesc mai pe larg si mai profi despre acest sport.

Trasul cu arcul s-a practicat din cele mai vechi timpuri. Daca la inceput era o indeletnicire indispensabila pentru supravietuirea asezarilor umane, incet, dar sigur, a devenit un prilej de competitie si de rememorare a vremurilor mai putin tehnologizate.

In ziua de azi lumea nu se prea inghesuie sa traga cu arcul. Am auzit tot felul de motive ciudate pentru a evita acest sport (mai ales ca si fata), de la Doamne, e foarte periculos! la Asta e o chestie de baieti! Dar astea sunt prostii. Eu am practicat luni la rand si nu am patit nimic (in afara de cateva vanatai :))), iar starea mea de sanatate, mai ales a spatelui, s-a imbunatatit considerabil. Mai mult, avand in vedere ca toata vara am fost plecata si nu am mai ajuns pe la sala deloc, mi-a fost groaznic de dor de arc si de sagetile mele roz, deci nu trebuie sa va mirati ca am fost in culmea fericirii cand Teodora a acceptat sa mergem. Si da, m-am dat putin mare pe acolo pentru ca eram ceva mai antrenata decat colegii mei arcasi :))).

Daca va ganditi sa va apucati de tras cu arcul si sunteti din Timisoara trebuie sa dati o tura pe la TM Archery. Situat pe Strada Lidia, clubul este deschis atat incepatorilor cat si profesionistilor. Sala dispune de 2 spatii de antrenament, unul pentru incepatori, de unde se trage de la 7 metri si unul pentru avansati, unde exista diferite distante de tragere, 7, 10, 13, 15, respectiv 18 metri. Iar pentru doritori se organizeaza trageri la poligon in weekenduri.

Daca acum va spuneti Bun, dar cine se ocupa de noi acum? Raspunsul este Alex, your friendly neighborhood archer. El are grija ca toata lumea sa traga de pe aceeasi linie, ca toti arcasii sa tina arcurile exact cum trebuie si ca toata lumea sa mearga dupa sageti in acelasi timp. Tot el va poate spune povesti despre experintele clubului la concursurile nationale si internationale (da, participa si la acestea), despre premiile castigate si nebuniile pe care le mai fac in timpul iesirilor lor.

In prezent, sala functioneaza in fiecare marti si vineri de la ora 18 la ora 21 si nu trebuie sa fiti neaparat membri cu drepturi depline pentru a putea sa va antrenati aici. Tot ce trebuie sa faceti este sa platiti un abonament lunar de 150 de lei care va garanteaza 1 intrare la sala si una la poligon pe saptamana.

Ce ati putea sa cereti mai mult?

Nu prea am ce sa va mai spun despre club, dar vreau sa ii multumesc lui Alex pentru ca ne-a primit cu bratele deschise pentru prima activitate marca Blogging TM 2.1. De asemenea, multumim Septi pentru poze.

P.S. TM Archery se ocupa si de initierea copiilor in tainele tragerii cu arcul :D, iar din punctul meu de vedere este modalitatea perfecta de a-i invata pe cei mici disciplina.

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

Ice cream cupcake

blogu lu andra

Astăzi vreau să vă povestesc despre un desert pe care l-am încercat recent și care mi-a plăcut la nebunie. A fost un experiment, găsit pe net, dar de prima oară când l-am văzut am știut că o să îl experiementez pentru că arăta prea cute. Sunt brioșe înghețată, ce ar putea fi mai bun?

Pentru 6 brioșele înghețate eu am folosit:

  • granola
  • 2 linguri unt topit
  • 1 lingură miere
  • 2 iaurturi de fructe
  • fructe pentru decor
Rețeta am făcut-o cam așa:
Am măsurat câtă granola vreau să pun în fiecare brioșă, după care am amestecat cantitatea astfel stabilită cu untul topit și mierea. Compoziția astfel obținută se pune în formele de brioșe (eu am pus cam până la jumătatea formei), iar peste se pune iaurt (cât aveți chef sau vă încape :)))). Eu am pus iaurt de fructe pentru că îl prefer, dar dacă doriți varianta mai naturală, puteți folosi iaurt simplu.
Fructele se folosesc pentru decorarea brioșelor și pot fi alese după preferințele proprii, după care se pun brioșele în congelator (eu le-am lăsat peste noapte).
Ca să vă faceți o idee mai bună, am încercat și niște fotografii mai artistice, dar pot să vă spun că mi-a plăcut mai mult gustul decât pozele :)))). Sper să încercați rețeta și să îmi spuneți cum vi se pare.
Poftă bună!

blogu lu andra

Andre Rieu 2016

– sau cum am început să iubesc muzica clasică –

blogu lu andra

Ai mei au o pasiune pentru Andre Rieu de ceva timp. De-asta au și mers anul trecut la concertul lui din Budapesta, cumparându-și bilete înainte să știe măcar de concertele din România. Și cum totuși nu se poate să mergi la 2 evenimente de genul într-un an, au decis ca pentru spectacolul de la noi să mai aștepte un an și să mă ia și pe mine cu ei. Ca să mă mai culturalizez și să văd ce se mai ascultă în lume.

Sincer, a fost un fel de Andre Rieu weekend la noi. Cât am stat acasă am avut parte doar de concertele lui. Am intrat serios în atmosferă. Ajunsesem să cunosc membri orchestrei, alea alea. Deci știam cam la ce să mă aștept.

Concertul în esența lui a fost minunat. Andre Rieu este spectaculos. Este un entertainer în adevăratul sens al cuvântului. Iar muzica lui este divină. Nu credeam că o să îmi placă atât de mult. Nu credeam că o să fiu cu lacrimile în vârful nasului și în nici un caz nu credeam că o să dansez vals cu tata în mijlocul Pieței Constutuției. Din acest punct de vedere, pot să spun că seara a fost minunată.

Am avut ocazia să ne bucurăm și de piese românești. Adică nu are cum să fie ușor să adaptezi Ciobănaș cu 300 de oi pentru orchestră. Ca să nu mai spunem că m-am Bucurat maxim că au păstrat Ciuleandra în repertoriul lor destinat României.

Deși organizarea a lăsat puțin de dorit, Piața Constituției era plină. Până și peluza Casei Poporului avea o grămadă de ocupanți. Și dacă vă spune cineva că spectacolele lui Rieu sunt vai și-amar să vă amintiți povestea cu vulpea și strugurii. Pentru că da, reprezentațiile lui nu sunt ieftine și sigur nu sunt gratis, însă faptul că este un mare artist nu poate fi pus sub semnul întrebării. Dacă nu ar fi așa nu ar face an de an turul lumii împreună cu orchestra sa. Dacă nu ar fi așa nu ar fi fost invitat să cânte pentru capetele încoronate ale Europei. Și dacă nu ar fi așa clar nu ar vinde milioane de CD-uri an după an.

Dar să ne revenim pentru că nu am eu de ce să fac lobby pentru Andre Rieu. Eu vreau să vă spun că este o experiență minunată care merită toți banii. Și dacă mi-aș permite aș merge în fiecare an la un concert al lui. Aș merge și în alte țări :)))).

Deci dacă vine cineva vreodată la voi să vă facă o super ofertă pentru un concert Andre Rieu, nu stați pe gânduri.

Pupici!

P.S. Pentru acest eveniment am ales o rochiță lejeră, făcută la comandă, sandale joase, aurii, de la Avon, colierul meu din os adus din Israel și nu am putut renunța la ochelarii mei de soare preferați în momentul de față, tot de la Avon :D.

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

Amintiri cu narcise

blogu lu andra
narcisa in poiana la Salas

Nu am mai scris de foarte mult timp amintiri din copilărie, dar duminică eram pe poiană, după narcise și mi-am amintit de vremuri mai bune, deci trebuia să vă spun povestea asta :P.

Când eram noi mai mici am plecat într-o frumoasă duminică de mai la adunat de narcise pe poiana. Pe vremea aia nu se știa de Poiana Narciselor și nici nu exista isteria asta cu protejarea lor. Toată lumea din sat mergea și aduna nestânjenită. Oamenii aveau locuri de fân pe poiană și tăiau toată iarba. Iar animalele erau păscute pe acolo și tot existau narcise. Deci noi făceam ce făcuseră toți strămoșii noștri de când există Sălașul și narcisele.

Revenind, plecaserăm după narcise, dar nici eu nici Andrei nu ne dăm în vânt după strânsul propriu-zis. Totuși, suntem firi competitive, așa că nu aveam cum să plecăm cu 3 flori acasă la mami și la mama Șerica. Și dacă eu am început să strâng mai cu tragere de inimă, Andrei a dispărut pentru vreo jumate de oră, doar pentru a se întoarce cu ditamai brațul de narcise.

Evident că eram în culmea fericirii. Fetele erau verzi de invidie. L-am tot întrebat cum a strâns atât de multe într-un timp atât de scurt, dar nu a vrut să îmi spună nimic la început. Până la urmă a recunoscut că a dat peste un băiat pe care îl știa și care stătuse toată ziua la oi. Cum se plictisea, a început să adune narcise. Iar cum Andrei are putere de convingere (și modalități de troc) l-a convins să îi dea lui toate florile :))).

Când am ajuns acasă la mami și la mama Șerica nu le-a venit să creadă câte flori avem. Mama chiar ne-a întrebat dacă am mai lăsat ceva pe câmp :)))). A fost genial.

Dacă aveți timp și sunteți în zonă, vă așteptăm în weekend la festivalul narciselor. Nu o să regretați!

Pupici

blogu lu andra
I was not high, just happy 😛