ArtisanArt by Gina Dragomir

Despre oameni si ingeri

Inger, ingerasul meu,

Ce mi te-a dat Dumnezeu,

Totdeauna fii cu mine

Si ma-nvata sa fac bine.

Eu sunt mic, tu fa-ma mare!

Eu sunt slab, tu fa-ma tare!

Si-n tot locul ma-nsoteste

Si de rele ma fereste.

Doamne, ingereii* tai,

Fie pazitorii mei.

Si-n zi si-n noapte

Pan’ la ceasul cel de moarte.

Amin

Asa ma rugam in fiecare seara in copilarie. Nu mai stiu exact cine m-a invatat rugaciunea, daca a fost mami sau mama Serica, dar imi amintesc exact cum nu ma puneam sa dorm fara sa imi spun rugaciunea.

Apoi am crescut si am schimbat Ingerasul cu Tatal nostru. A fost un fel de upgrade de rugaciune, pentru copiii mari, iar obiceiul l-am pastrat mult timp dupa ce am crescut. Nu imi dau seama exact cand am renuntat la Tatal nostru pentru Rugaciunea inimii, dar, dupa intalnirea cu Gina Dragomir si ingerii sai, am inceput sa ma intreb de ce s-au petrecut in interiorul meu aceste treceri.

ArtisanArt by Gina Dragomir

Ingerul meu pazitor

Sa nu credeti ca in tot acest timp am incetat sa mai cred in ingeri. Pot spune ca i-am simtit prezenta ingerului meu pazitor de foarte multe ori. Si spun ca l-am simtit pentru ca au fost multe momente in care cineva a avut grija sa nu imi termin socotelile cu pamantenii (am scris mai detaliat despre acest subiect aici). Si de ceva timp ma bate foarte tare gandul sa imi tatuez doua aripi pe umarul drept. Dar aceasta e alta poveste.

Ideea este ca atunci cand prietena mea Adriana mi-a propus sa mergem la expozitia de pictura a Ginei Dragomir am zis ca este un semn. Ingerul meu pazitor imi atragea atentia ca este prin preajma, chiar daca eu nu i-am mai acordat atat de multa atentie.

ArtisanArt by Gina Dragomir

Pictorita care vorbeste cu ingerii

Era o dupa-amiaza superba cand am pasit in curte la Coco. Ne-a luat putin sa gasim locatia, pentru ca este noua, dar si cand am facut-o am fost intampinate cu caldura de catre Gina Dragomir. Zambetul ei parea sa umple intregul spatiu si am tot incercat sa imi dau seama cand am facut cunostinta pentru prima data cu ea, dar nu am reusit. Cu toate acestea, Gina a fost extrem de prietenoasa. Ne-a vorbit despre ingeri si numerologie. A avut grija sa ne simtim in largul nostru. Iar cand a tinut discursul oficial a fost atat de simpatica incat mi-a parut rau ca era primul eveniment la care participam.

Sunt destul de sigura ca Gina vorbeste cu ingerii pentru ca doar cineva atins de divinitate ar putea face tablouri atat de frumoase si de expresive. Ele emana lumina si sunt pline de inteles. Nici nu este de mirare ca s-au vandut ca painea calda. Si asta in conditiile in care Gina nu picteaza doar ingeri.

Muzica si dansul

Grija Ginei pentru frumos a fost extrem de vizibila in tot ceea ce a insemnat evenimentul. De la modul in care au fost expuse tablourile, la muzica live, briosele cu aripi si vinul ce a insotit micutul bufet suedez. In cele cateva ore petrecute in acest cadru m-am simtit desprinsa din realitate si purtata intr-o lume frumoasa, de vis. Acolo mi-am amintit ca viata poate avea o aroma deosebita daca te concentrezi pe ceea ce iubesti.

Asteptam cu nerabdare sa scriu aceste randuri, dar acum, citindu-le, imi dau seama ca sunt prea putin. Nu cred ca am reusit sa exprim nici 10% din ceea ce am simtit in prezenta Ginei Dragomir si a ingerilor sai. Tot ce pot face este sa va recomand sa mergeti la unul dintre evenimentele pe care sigur le va organiza in viitor. Sigur veti fi la fel de vrajiti.

ArtisanArt by Gina Dragomir

Pentru poze trebuie sa ii multumesc frumos talentatei Anita Bejenaru. Sper ca nu s-a suparat ca le-am furat :D.

Pentru mai multe povesti cu si despre Timisoara, nu uitati sa dati subscribe. Si daca nu stiati, va informez cu drag ca au inceput inscrierile pentru November Notes in Social Media 2017. Gasiti formularele aici.

Ne vedem in noiembrie sau prin zona 😉

*ingereii este o formula de exprimare pe care am mostenit-o de la Salas. In capul meu, aceasta rugaciune asa a sunat intotdeauna, cu acest cuvant :D.

Street Food Festival Timisoara 2017

Weekendul acesta raiul mancaciosilor s-a mutat la Timisoara, iar timisorenii, cu mic, cu mare, s-au bucurat din plin de el.

Am ajuns la concluzia ca sunt un om foarte influentabil. Anul trecut, cand Mishuella posta de zor de la Street Food Festival Cluj priveam cu jind ecranul telefonului si regretam amarnic ca nu sunt acolo. Apoi Street Food Festival a rasarit ca un soare in toate orasele tarii, mai devreme sau mai tarziu pe parcusul anului, iar eu abia am asteptat sa vina la noi. Bineinteles ca in prealabil m-am gandit ca poate mai ajung si la Sibiu sau Arad atunci cand evenimentul a fost organizat in respectivele locatii, dar nu a fost sa fie.

Cand asteptarea da roade

Pana la urma, a venit si sfarsitul lui septembrie care a adus multe camioane de mancare in orasul nostru. Evenimentul a inceput joi si, cum stiam ca in weekend o sa fiu plecata din oras, am zis sa merg in prima zi ca sa fiu sigura. Apoi am ajuns si vineri pentru ca Alina este mai gurmanda decat mine si nu am putut sa ii spun nu :))). Ce sa fac daca suntem o familie de pofticiosi?

Partea buna este ca a meritat sa asteptam atat de mult evenimentul pentru ca a fost foarte fain. Joi s-a mai luat curentul, dar vineri nu a mai fost absolut nici o problema. Si avand in vedere cat de multe persoane se invarteau pe acolo, cred ca timisorenii au fost la fel de incantati ca si mine.

Prima impresie

Joi seara am ajuns in Parcul Rozelor setata sa mananc burgeri. Alina deja daduse o tura, dar tot am mers sa vedem fiecare camion si stand in parte. Era primul nostru festival de mancare, deci trebuia sa ne bucuram din plin de fiecare aspect, inclusiv de cozile uriase. Pana la urma acesta a fost si modul prin care am ales unde urma sa mancam :))). Desi nu mi-am pus pana acum problema cum au decis oamenii de la coada sa manance intr-un loc sau in altul pentru ca nicaieri nu era chiar in permanenta coada.

In materie de mancare, gaseai orice doreai: burgeri, hot dogs, preparate din pui, pleskavita lui chef Foa, sea food, thai food, mancare chinezeasca, paste, clatite, clatite americane, canoli, inghetata si cam orice v-ati mai putea imagina. Cat despre preturi, sa spunem ca erau la nivelul mediu spre ridicat, dar nici nu ma asteptam la altceva.

Elemozsia Foodtruck

Dupa cum am spus, joi voiam burgeri mai mult decat orice altceva. Si pana ne-am invartit de colo-colo am descoperit Crushul, de care deja ma indragostisem la Untold, asa ca am zis sa savurez un vin bun pana stau la coada. Apoi am hotarat sa ne stabilim la coada de la Elemozsia. Bine, a contribuit si Oana la aceasta decizie, de care ne-am ciocnit in timp ce mergea spre masa cu unul dintre cei mai aratosi (pot folosi acest adjectiv pentru mancare?) burgeri pe care i-am vazut vreodata :))).

Am stat jumate de ora la coada, dupa cum era de asteptat, insa intr-un final am reusit sa savuram o cina delicioasa, noaptea tarziu :))). Si daca burgerii au fost foarte buni, cartofii au fost extraordinari. De foarte mult timp nu am mai mancat asa cartofi buni, bine sarati si cu un sos delicios de la statia de sosuri Unilever. Bravo lor ca au pus asa ceva la dispozitia mancaciosilor!

Si pentru ca am mancat atat de bine si am savurat un vin atat de bun (in cazul lui Flavius o bere, iar in cel al Alinei si al Andreei un fresh :))), nu am mai avut loc pentru desert. Chiar daca standul de canoli arata intr-un mare fel.

Batranu Sas

Daca joia a fost planificata din timp, vineri chiar nu credeam ca o sa mai mergem la Street Food Festival. Dar universul a avut alte planuri si, in loc sa ma pregatesc pentru weekend, am savurat o noua masa in Parcul Rozelor.

De data aceasta, Alina a ales locatia si ne-am pus la coada foarte, foarte mare de la camionul Batranului Sas. Aici se serveau ceea ce unii ar numi hotdogs, doar ca dimensiunea era de la mica la foarte mare. Si, cum eram lesinati de foame, am mers cu cel foarte mare :))). In ciuda retinerii mele initiale, sa mancam aici a fost cea mai buna alegere. Hotdog-ul nostru era dotat cu un carnacior delicios, castraveti murati, o super ceapa crocanta (vreau reteta neaparat!) si cheddar topit ca si cireasa de pe tort. In plus, puteai sa iti pui ce sosuri aveai tu chef in completare.

Ca si in prima seara, am prins masa exact langa camion. Si nu pot sa va mai povestesc despre aceasta minunatie hipercalorica pentru ca imi ploua in gura numai cand imi amintesc, ceea ce nu este bine pentru saptamana light pe care mi-o propusesem :))).

Red Barn

Partea culmea este ca, desi nu am putut manca tot hotdogul, nici eu, nici Alina, am zis ca nu plecam acasa pana nu incercam clatitele de la Red Barn :))). Alina era obsedata de ele de 2 zile. Deci ne-am pus iar la coada si am asteptat.

Cei de la Red Barn aveau clatite americane si pancakes. Noi am vrut clatite americane si, de data aceasta, Alina a fost mai inspirata decat mine, chiar daca amandoua alegerile noastre au fost geniale. Ceea ce m-a socat, insa, a fost pufosenia clatitelor. Reteta mea nu iese niciodata asa. Deci as vrea sa stiu secretul!

Acestea fiind spuse, abia astept urmatoarea editie de Street Food Festival!

Voi ati ajuns pe la festival? Si daca da, ce anume ati incercat?

Pentru mai multe povesti si recomandari, nu uitati sa dati subscribe!

Dam startul inscrierilor pentru November Notes in Social Media 2017

Cu toate emotiile ce au insotit evenimentul, am foarte putine amintiri clare despre prima editie a November Notes in Social Media. Insa nu imi pot sterge din minte sentimentul de satisfactie pe care il traiam ori de cate ori primeam felicitari pentru initiativa. Indiferent daca acestea au venit in acea minunata zi de 11 noiembrie sau in lunile ce i-au urmat. Totusi, nu pot spune ca organizarea acestui eveniment a fost floare la ureche. Probabil acesta este motivul pentru care a durat ceva pana am reusit sa demaram a doua editie, chiar daca tema nu ne-a dat pace inca de la inceputul anului.

2 zile dedicate November Notes

Tocmai pentru ca prima editie a fost, cu toata modestia, un succes, am vrut ca anul acesta sa facem ceva mai mult. Ne-a fost putin groaza, pentru ca intregul concept era mult mai complex, insa nu am lasat acest lucru sa ne descurajeze. Am inceput sa vorbim cu speakeri, cu sponsori, mai vechi sau mai noi. Am primit confirmari si refuzuri, un frumos puzzle care a fost incununat ieri de deschiderea sesiunii de inscrieri.

De ce am decis sa extindem durata evenimentului?

In primul rand pentru ca volumul de informatie pe care vrem sa il punem la dispozitia publicului este mult mai mare. Deci nu ne puteam limita la o singura zi. Astfel, am decis ca vineri, 10 noiembrie, sa aiba loc cele 3 paneluri ale conferintei, iar sambata, 11 noiembrie, cele 2 workshopuri.

In ceea ce priveste conferinta propriu-zisa, lucrurile sunt foarte clar stabilite si 70% din speakeri sunt confirmati. Nu vreau sa va spun prea multe, asa ca o sa va dezvalui un singur nume pentru fiecare panel. Conferinta va fi deschisa de o sesiune numita Building reality – povesti care au inspirat fapte, iar aici va veni sa ne inspire Romina Faur.

Dupa o bine meritata pauza, vom trece la a doua sesiune, intitulata Social Media Pulse – campanii care au adus o schimbare. Aici am invitat-o pe Miruna Ioani, care a demonstrat lumii ca si blondele gandesc :D. Multumesc, Miruna!

Si pentru ca o zi atat de plina trebuia sa se termine cu o dezbatere pe masura, anul acesta vrem sa vorbim despre Oversharing – cand mult devine prea mult. Vom face acest lucru in compania unor oameni cu o deosebita experienta in social media, printre care se va numara si Cristian China Birta (a.k.a. Chinezu).

In al doilea rand, datorita nevoii de informatii mult mai concrete existente pe piata. Acestea vor fi furnizate de catre persoane extrem de bine pregatite in cadrul celor 2 workshopuri de sambata. Nu o sa va dezvalui numele speakerilor, insa vreau sa stiti de acum ca unul dintre ele va fi axat pe content, iar celalalt va fi un curs aplicat de WordPress.

Publicul nostru cel de toate zilele

Avand in vedere tot ce v-am spus pana acum, va dati seama cam care este profilul publicului vizat: tanar, dinamic, dornic de informatii cat mai noi, pasionat de social media si blogging. Ne adresam bloggerilor, pe care ii invitam sa ne fie ambasadori, dar si corporatistilor mai mari sau mai mici. Ne adresam freelancerilor, dar si oamenilor ce simt o oarecare atractie pentru acest domeniu, ar vrea sa activeze in cadrul lui, dar nu stiu de unde sa inceapa.

Datorita categoriilor atat de variate de public, avem mai multe modalitati de inscriere. Bloggerii o pot face aici, iar publicul neinitiat in lumea blogosferei se poate inscrie aici.

5 motive pentru care nu puteti rata November Notes in Social Media 2017

Daca pana acum nu v-am convins, este clar ca am nevoie de o lista clara si concisa. Deci iata 5 motive pentru care trebuie sa participati la editia a doua a November Notes in Social Media:

  1. Veti descoperi noi surse de inspiratie
  2. Veti intra in contact cu persoane din domeniul vostru de interes
  3. Veti putea pune intrebari unora dintre cei mai bine pregatiti oameni din domeniu
  4. Veti descifra secretele WordPress
  5. Veti face cunostinta cu super echipa noastra si, cine stie, poate colaboram in viitor 😉

Acestea fiind spuse, nu uitati sa va inscrieti. Urmariti noutatile pe pagina evenimentului (adica aici) sau pe bloggingtm.ro. Si ne vedem in noiembrie :D.

Instalart 2017

Instalart 2017

Trebuie sa va marturisesc, de la bun inceput, ca nu am inteles intotdeauna arta moderna. Poate prefer lucrurile mai directe, nu metaforele artistilor moderni. Dar asta nu inseamna ca trec nepasatoare pe langa lucrarile lor sau ca le evit. Pentru ca arta moderna este o provocare adresata privitorilor, iar eu ador provocarile. 

Instalart 2017

Instalart pe strada

Anul acesta am participat pentru prima oara la Instalart si am fost impresionata. Partea de arta stradala mi-a placut mai mult. Piesele expuse in interior mi-au dat de gandit si, pe alocuri, m-au oripilat. Cert este ca scopul artistilor a fost atins: nimic nu m-a lasat rece. 

Daca nu si-a facut furtuna de duminica de cap cu lucrarile, pana pe 24 septembrie, toti cei ce trec pe strada Episcop Augustin Pacha din Timisoara pot admira o serie de instalatii care mai de care mai intrigante. Preferatul meu este norul inchis. Mi se pare ca te indeamna sa gandesti in afara cutiei, ca sugereaza imaginatia inchisa ori libertatea pierduta. Consider ca vorbeste despre spiritul romanesc atat de inchis in perioada comunista. L-as face mai mic si l-as transforma in obiect decorativ. Ca sa le mai dea oamenilor de gandit.

Instalart 2017
`

Mi-au placut si cuburile multicolore. Sunt un fel de unicorn cube :))). Ar fi perfecte ca si jucarii anti stres. Oare este ceva ciudat in faptul ca gandesc arta ca pe ceva comercial?

A mai fost o chestie cu barbatul si femeia si legatura dintre ele pe care nu am inteles-o, dar mi-a explicat-o Georgeta (multumesc!). Oricum, faptul ca barbatul era reprezentat ca un triunghi cu varful in sus mi s-a parut cam… evidenta alegerea :))). Falus much? :)))) Aceasta lucrare este situata ciar in fata Casei Artelor si sunt foarte curioasa cum vi se pare. Deci, daca o vedeti, comment away!

Pe aceeasi mirifica strada timisoreana se gaseste si padurea de plastic a spanzuratilor. Ceea ce mi-a demonstrat aceasta lucrare este ca si daca ramanem fara paduri adevarate pentru ca le exploadam fara cap, plasticul este pregatit sa devina plamanul inutil si artificial al Romaniei :D.

Instalart 2017

Instalart indoor

Lucrarile expuse in Casa Artelor au fost putin cam sinistre pentru mine. Daca cineva vedea in doua dintre lucrari expresia celulei, pulsand de viata, eu nu am prea putut trece peste aripile sinistre de insecte care au fost folosite pentru crearea operei de arta. Si acum mi se face pielea de gaina cand ma gandesc la ele. Dar daca este adevarat ca asta voia artistul sa sublinieze, consider ca lucrarile din subsolul Casei Artelor exemplifica perfect efemeritatea fiintelor vii. Altfel nu pot sa imi explic de ce ar crea cineva cateva zeci de cranii din ghips sau ar pune in scena un priveghi.

Vedeti, aceasta e partea mai putin frumoasa a acestui gen de arta. Oricum eu nu aveam cum sa rezonez cu ceva atat de macabru nici in cele mai depresive zile ale mele. Eu sunt sunshine and unicorns. Un cadravu care nu am realizat daca e barbat sau femeie (pentru ca parea sa aiba erectie, dar si sa fie imbracat in rochie) pentru ca nu m-am putut uita prea mult la el, nu e deloc sunshine and unicorns :)))).

Instalart 2017

Art away!

Ca un bun critic de arta incepator, am incercat sa va expun viziunea mea asupra lucrarilor prezentate de Instalart. Dar nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. Sfatul meu este sa mergeti si sa vedeti cu ochii vostri. Intrarea este libera, iar impactul garantat. Si dupa aceea, sa imi spuneti cum vi s-a parut.

Felicitari artistilor: Marius Leonte, Catalin Batranu, Eugeniu Tibuleac, Ilie Duta si Baraka. Ati facut o treaba minunata!

Untold

The good, the bad, the Untold stories

Daca primele 2 editii de Untold le-am documentat temeinic, prin jurnale zilnice, anul acesta nu am avut timp decat pentru distractie si cei dragi. Da, dupa cum probabil stiti sau va inchipuiti, anul acesta am fost cu Flavius. Si, ca sa fie totul perfect, nu am ajuns decat vineri datorita unor probleme cu masina despre care va povesteam aici. Deci va dati seama ca Flavius nu a vazut din Cluj decat drumul cu autobuzul pana la cinematograful Florin Piersic si cel ce ducea de aici la Parcul Central.

Untold

The good

Ceea ce mi-am dorit cel mai mult a fost ca Flavius sa se distreze la Untold si, din fericire, festivalul ne-a oferit amintiri de neuitat.

Dimitri Vega & Like Mike

Atmosfera a fost, in fiecare seara, una incendiara, dar noua cel mai mult ne-a placut show-ul sustinut de Dimitri Vega si Like Mike. Nu as putea spune exact ce l-a facut atat de special anul acesta pentru ca eu i-am mai vazut si in anii trecuti si nu am fost atat de data pe spate. Dar acum nu am putut sa ma opresc din topait. Show-ul a fost cel mai original din cate am vazut eu vreodata, incluzand melodii grecesti remixate si, surpriza surprizelor, o varianta electronica a melodiei Cine-a pus carciuma-n drum.

Cand au inceput acordurile romanesti eram atat de socata incat, in primele secunde, nu mi-a venit sa cred ca aud asa ceva. Si la fel ca mine a fost tot stadionul, plin de oameni care au inceput sa danseze la unison. Energia a fost debordanta si mi-a reamintit de ce ador acest festival.

Crush Wine Bar

Pentru ca anul acesta am petrecut mai mult timp cu Mishuella in cadrul festivalului, am ajuns sa fiu foarte atasata de Crush Wine Bar. Fiind amplasat aproape de Cluj Arena, era locul nostru de intalnire predilect, iar vinurile lor mi-au placut in mod cu totul deosebit. Anul acesta, Untold a fost roze all the way :D.

The food

In materie de mancare, Untold a fost foarte variat. Dar ce mi-a placut cel mai mult a fost aerul usor sofisticat al mancarii. Da, trebuia sa stam la coada de fiecare data, insa lucrul acesta era de asteptat in conditiile in care in fiecare seara au fost zeci de mii de oameni in incinta festivalului, deci multe guri de hranit. In aceasta privinta chiar nu i-am inteles pe cei care se plangeau.

In rest, gaseai tot ce voiai: sarat, dulce, burgeri, fructe de mare, inghetata, clatite, chiar si vata pe bat. Eu am incercat un hot dog cu ceva ceapa caramelizata care a fost absolut delicios. Deci daca stiti cum as putea sa caramelizez ceapa, do tell pentru ca vreau sa mai experimentez si eu acasa. Si pentru ca mi s-a parut prea tare, am incercat si clatita la borcan a lui Razvan. Nu pot spune ca avea ceva deosebit in materie de ingrediente. Era doar o clatita taiata, cu ciocolata si oreo. Dar ideea de a o pune in borcane personalizate mi s-a parut pe cat de simpla pe atat de geniala.

The bad

Nu imi place sa vorbesc de rau despre Untold, dar au existat si cateva aspecte care mi-au displacut profund.

In primul rand, sonorizarea pare din ce in ce mai proasta. Lipsa turnurilor de intarziere a fost mai mult decat evidenta. Daca erai in spate pe Cluj Arena si cantai putin mai tare, te auzeai mai bine decat se auzea muzica, iar acest lucru nu este ok. Cel putin nu pentru mine si nu cand vine vorba despre un festival de nivelul la care era Untold. Si daca pe Cluj Arena era cum era, langa sala Polivalenta, la scena Absolut, daca stateai mai departe de 100 de metri de scena nu mai prea auzeai nimic. Si acum chiar nu exagerez pentru ca anul trecut preferam sa stau mai in spate ca sa nu surzesc.

In al doilea rand, totul mi s-a parut foarte comercial. Nu vreau sa par zgarie-branza, dar avand in vedere ca biletul este din ce in ce mai scump, mi se pare super aiurea ca ceea ce anul trecut ni se oferea gratuit, anul acesta sa fie contra cost. Si aici vorbim inclusiv despre booth-ul de frumusete, despre parul colorat, despre tatuaje.

Roata mare si caruselul erau foarte dragute, dar si ele contra cost. Ca sa nu mai spun despre faptul ca ventilatorul urias in care simulai zborul era doar pentru clientii unei anumite marci de tigari.

Si da, acum puteti spune despre mine ca sunt zgarcita, iar eu nu o sa vi-o iau in nume de rau. Dar nu mi se pare tocmai ok ce primesti avand in vedere costul biletului. Sa nu imi spuneti ca sunt scumpi artistii, pentru ca numarul de sponsori era destul de mare si ma indoiesc profund ca au contribuit cu cate 10-20 de milioane.

The Untold stories

In ciuda aspectelor mai putin placute, ne-am distrat de minune la Untold. Am fost extrem de fericita sa pot impartasi aceasta experienta cu Flavius, lucru pe care mi-l doream inca de anul trecut. M-am bucurat si sa o revad pe Linda, cu care oricum ma intalnesc din an in Pasti. Si a fost cumva perfect ca au reusit sa ajunga si Miha si Bogdan. Oricat de straniu ar suna, anul acesta mi s-a parut ca am avut cea mai faina gasca dintre toti anii de Untold.

Daca ar fi sa fac un rezumat al povestilor noastre de la Untold de anul acesta… ar suna cam asa:

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, un rechin danez ce inota intr-o mare de clujeni adoptati. El era inconjurat de inimioare, norisori si muuuulta muzica. Pe cand noaptea era mai neagra, iar Clujul rasuna de acordurile electronice, rechinul nostru s-a pierdut in iuresul nebunesc al taramului magic. Si nu a mai fost gasit decat dupa 3 zile, iar povestile lui nu puteau spuse pentru ca erau #untoldstories.

The End!

Rechinul din poveste