“Frati” si povestile de dupa

Marti seara Teatrul National Timisoara a demarat un proiect foarte interesant. Cine a mers cel putin o data in viata la teatru si a plecat la finalul piesei cu o gramada de intrebari sa ridice mana. Nu ar fi fost frumos sa primiti si raspuns la aceste intrebari? Ei bine, se pare ca echipa de la Teatrul National Timisoara s-au gandit ca a venit momentul sa elucideze nelamuririle publicului. Astfel, dupa ce s-au stins luminile peste decorul piesei Frati, Florin Piersic Jr., Matei Chioariu, Calin Stanciu Jr. si Marko Adzic  au avut grija sa raspunda la toate intrebarile spectatorilor.

Frati de Dave Williams

Dupa cum am aflat marti, Florin Piersic Jr. a tradus aceasta piesa cu mai mult de un deceniu in urma. S-a indragostit pur si simplu de ea, voia, initial, sa joace un anumit personaj, insa viata ne rezerva de multe ori surprize. A fost nevoie ca el sa acumuleze experienta, sa se conecteze cu cei de la Teatrul National Timisoara, sa isi schimbe perspectiva asupra piesei, pentru ca aceasta sa vada lumina reflectoarelor. Si pentru ca pasiunea lui Florin Piersic Jr. a fost atat de mare, autorul original al piesei a fost prezent in sala la premiera si a aplaudat in picioare.

Frati este povestea lui Frank, Peter si Wally, legati prin sange, dar despartiti prin caracter si, din cate am putut sa imi dau eu seama, de umbra tatalui lor. Acestia trebuie sa se intalneasca an de an pentru a comemora moartea tatalui. Timp de 36 de ore cei 3 trebuie sa se suporte si sa convietuiasca in fosta cabana a acestuia, lasata in paragina. Si fac acest sacrificiu pentru a intra in posesia unei mosteniri misterioase.

Impresii

Piesa mi-a placut foarte mult. Este o comedie neagra, deci am ras o gramada pentru ca Florin Piersic Jr. a reusit sa transpuna foarte frumos in limba romana conflictele descrise in limba engleza. In plus, actorii s-au potrivit la fix. Sper sa nu se supere ca spun acest lucru, dar Florin Piersic Jr. a fost un alcoolic de prima mana. In plus, faptul ca era asa de agresiv a oferit un plus de veridicitate personajului.

Pe Matei Chioariu l-am vazut pentru prima data intr-o piesa de teatru si m-a impresionat. Cumva, m-am regasit in Peter si in conflictele pe care le avea cu fratii lui. Parca el trebuia sa fie responsabil pentru ei si cam asa sunt si eu in relatia mea cu Andrei. Sau asa ma simt… ceea ce este cam tot acolo daca stam sa analizam treburile.

In ceea ce-l priveste pe Calin Stanciu Jr., l-am mai vazut in M-am hotarat sa devin prost si mi-a placut foarte mult cum a jucat. Dar de data aceasta mi s-a parut mai impresionat pentru ca Wally chiar parea putin retard, iar la final s-a transformat total. Si cand spun asta nu vorbesc doar despre momentul in care s-au stins luminile (ups!!!! SPOILER ALERT!!!!). El chiar era the mastermind in toata actiunea si nu mi-am dat seama deloc.

Cu toate acestea, personajul meu preferat din toata piesa a fost padurarul, jucat absolut genial de Marko Adzic. Sa incerc sa va explic… el apare vreo 10 minute la final, dar modul in care isi pune in scena rolul este… destul de greu de descris. Trebuie sa vedeti ca sa intelegeti exact. Totusi, voi incerca o comparatie. Practic padurarul este un fel de yoddler linistit ce strabate muntii Bavariei pana cand devine diavolul. Toata sala este in intuneric, doar fata lui este luminata. Padurarul se transforma in Walter Conley al II-lea sau vocea lui din iad si incepe sa le vorbeasca fiilor sai. Fata lui Marko Adzic este atat de expresiva incat te baga in sperieti. Mi-a placut la nebunie. M-a speriat, dar clar nu o sa uit prea curand momentul.

Mai trebuie sa mentionez decorul. In viata mea nu am vazut o chestie mai complexa. Pentru Frati a fost construita in totalitate aproape jumatate de cabana. Iar detaliile sunt ceva extraordinar: scandurile vechi, canapeaua ponosita, portretul tatalui, animalele impaiate si cate si mai cate. Este ca si cum ai vedea o sectiune dintr-o cabana adevarata, lasata sa se degradeze incep dar sigur. Iar la capitolul efecte sonore, jos palaria pentru cel ce s-a ocupat de ele.

Discutiile

Dupa ce s-a terminat piesa am stat si i-am ascultat pe actori vorbind despre provocarile pe care le-au intampinat la punerea in scena, motivul pentru care piesa este a Teatrului National Timisoara, dar si cat este de complicat sa fii traducator, regizor si persoanaj in aceeasi piesa. Au fost discutii extrem de instructive si mi-a placut faptul ca Florin Piersic Jr. nu a acaparat cu totul atentia publicului. Le-a acordat colegilor sai cuvantul, ba chiar i-a invitat sa raspunda la intrebari. Nu mai avusesem ocazia sa il vad live, insa mi-a facut o impresie foarte buna, desi se vede ca este o persoana exigenta, atat cu sine cat si cu cei din jur, iar pe mine ma streseaza teribil oamenii de felul acesta.

Singurul regret al serii a fost ca nu am putut sta pana la finalul discutiilor. Dupa o ora si jumatate a trebuit sa ma retrag pentru ca era foarte tarziu, iar eu trebuia sa ajung a doua zi la munca. Dar sa nu vorbim despre lucruri mai putin placute. Mai bine felicit echipa de la Teatrul National pentru initiativa si pe Florin Piersic Jr. pentru piesa. Sunteti geniali!

Photo credits: Adrian Piclisan

Avand in vedere ca am fost si joi seara la teatru si planuiesc sa mai merg inainte de vacanta de iarna, va invit sa dati un subscribe pentru a mai citi si alte recenzii. Iar daca doriti sa vedeti Frati, 2 reprezentatii vor mai fi puse in scena la Timisoara in decembrie. Urmariti programul aici.

InstalArt

InstalArt/Obiect/005 in Fratelli

Vineri seara. Vremea in Timisoara lasa de dorit. Noi, in schimb, dichisiti nevoie mare, ne-am indreptat agale spre Fratelli. Nu puteam lipsi de la petrecerea InstalArt. Se anunta o seara cu arta contemporana, un concert neobisnuit si vin bun. Toate acestea in compania unor prieteni buni. Deci cum am fi putut sa stam acasa?

InstalArt

Arta

Voi incepe cu motivul pentru care ne-am adunat in Fratelli: piesele create pentru InstalArt. Acestea erau exact cum te-ai astepta de la arta moderna: stranii. Dar mi-au placut de data aceasta. Adica erau niste oi atarnate de tavan si eu ma gandeam numai la ministrul agriculturii si programul lui Alege oaia! :)))). Si cum erau si super colorate, m-au distrat maxim.

Mi-a placut si un fel de metronom, dragut executat, dar nu prea precis. Cred ca m-a atras faptul ca era foarte colorat. Si mi-a placut un fel de cub freaky pe care l-as fi vazut ca si lampa la mine acasa :))).

Mai erau si alte piese, dar nu mi-a atras nimic atentia in mod special. Nici macar sezlongul/scaun de ginecolog ce se afla in mijlocul spatiului de expozitie :))).

InstalArt

Vinul

La acest eveniment arta a fost frumos asezonata cu un super vin. Si spun eu asta, care nu beau vin rosu, cu atat mai putin sec. Insa podgoria Silagiu a reusit sa produca un super sortiment marca Thesaurus, atat de bun incat l-am savurat cu maxima placere. Iar Flavius, care este cunoscator avand in vedere ca a si lucrat intr-o podgorie, i-a dat acestui vin nota 10. Si chiar ne gandim la vinurile Thesaurus ca si optiune pentru nunta. Atat de tare ne-a impresionat.

InstalArt

Muzica

Daca la inceput atmosfera a fost animata doar de vocile participantilor, cand a venit momentul concertului nu prea stiam la ce sa ma astept din partea celor de la Souptrip. Pana la urma, soundul lor s-a dovedit putin cam electronic pentru mine. Asa ca nu am facut prea multi purici indoor :))). Dar daca va place muzica alternativa, ar trebui sa le dati o sansa :D.

Prietenii

Cea mai buna parte a serii a fost ca am putut sa o petrec alaturi de persoane foarte dragi mie. Cand Georgeta mi-a spus ca pot invita pe cine vreau la eveniment, ca si cum eu l-as organiza, am stiut exact pe cine voiam alaturi. Si a fost combinatia perfecta. Am ras, am povestit, am barfit putin, recunosc :D. A fost genul acela de seara de vineri perfecta de care chiar aveam nevoie. Si avand in vedere cate alte persoane cunoscute am descoperit la petrecere, pot doar sa sper ca se vor mai intampla lucruri de acest gen in Timisoara pentru ca orasul si comunitatea au nevoie de ele.

InstalArt

InstalArt

InstalArt

Tily Niculae si-a adus retetele SOFIsticate la Timisoara

Era o zi ca oricare alta cand telefonul m-a anuntat ca am primit un mesaj nou pe blog. Primul meu gand a fost Cine Doamne iarta-ma imi scrie pe pagina de Facebook a blogului? Nu au auzit de messenger? Apoi, cand am vazut ca mesajul venea din partea lui Tily Niculae eram… OMG! Mi-a scris tipa din ”La bloc” :-O :-O :-O. Shock! Shock! Shock!

De la bloc la parenting

Desi nu o urmaream pe Tily Niculae, m-am simtit onorata cand am vazut ca ma invita la lansarea cartii sale. Pentru ca habar nu aveam eu, dar de cand a terminat cu blocul, Tily a devenit mama, a descoperit cat este de greu sa hranesti un copil, a devenit ambasador al Asociatiei Prematurilor si a scos o carte de retete care sa ajute alti parinti si alti copii. Deci cum as fi putut lipsi la evenimentul de lansare a acesteia? Mai ales in conditiile in care vreau sa fiu si eu mamica la un moment dat.

blogu lu andra

Cum sa ne hranim copiii

Evenimentul a fost foarte dragut si foarte informativ. Mi-a parut rau si mi-a fost rusine de numarul mic de timisoreni ce au participat la discutie. Chiar nu inteleg de ce oamenii din orasul nostru se mobilizeaza atat de greu. Indiferent ca este vorba despre evenimente gratuite sau platite.

Dar aceasta este alta poveste.

Ceea ce trebuie sa mentionez este ca Tily Niculae le-a avut alaturi pe Diana Calina Gamulescu, presedinta Asociatiei Prematurilor, dar si pe Alina Stoica, terapeut nutritionist. Astfel, discutia a devenit una serioasa destul de repede. Pentru ca Alina Stoica a atras atentia asupra tuturor alimentelor pe care nu ar trebui sa li le dam copiilor, dar nici sa le mancam noi.

Cateva sfaturi basic pentru cand mergeti la cumparaturi?

  1. Alegeti produse cu un termen de garantie cat mai mic

  2. Alegeti produse cat mai putin procesate

  3. Alegeti produse ce au cat mai putine ingrediente

Nu cred ca trebuie sa mai mentionez ca nu ar trebui sa le dam niciodata copiilor sucuri acidulate sau alte produse de tip fast food. Acestea nu doar ca nu au valoare nutritionala, dar mai si iau energia din organism.

Foarte interesant mi s-a parut raspunsul Alinei la intrebarea mea: cu ce inlocuim mezelurile? Oricat ar parea de surprinzator, se pare ca alternativa sanatoasa este sa prepari carne cu mirodenii la cuptor, sa o lasi sa se raceasca si sa o folosesti ulterior in sandwichuri. Si daca acum va ganditi… ai de capul meu cata treaba… sa stiti ca asa am zis si eu :D. Apoi mi-am dat seama ca fiecare dintre noi poate sa isi prepare propriile mezeluri fara aditivi in casa. Bunicii nostri fac lucrul acesta de sute de ani. Deci alternative sanatoase exista.

blogu lu andra

Ajutor pentru copiii nascuti prematur

In fiecare an in Romania se nasc prematur ceva mai mult de 20.000 de copii. Acestia provin, de multe ori, din familii fara posibilitati. Si chiar daca parintii au o situatie materiala buna, tot au nevoie de sprijin specializat. Asociatia Prematurilor cauta sa ajute copiii nascuti prematur si familiile acestora. Si poate nu ati stat niciodata sa va ganditi prea mult la aceasta problema. Eu sigur nu am facut-o. Dar ascultand-o pe Diana Calina Gamulescu vorbind despre experienta sa (bebelusul sau s-a nascut prematur), nu aveam cum sa raman imuna. Nu cred ca exista durere mai mare decat sa iti dai seama ca bebelusul tau, pe care l-ai asteptat cu atat de multa nerabdare si l-ai purtat in burtica, ar putea sa te paraseasca atat de repede. Diana a fost norocoasa si nu a patit asa ceva, insa multi parinti sunt de cealalta parte a baricadei.

Daca doriti sa ajutati Asociatia Prematurilor sa isi desfasoare activitatea in cele mai bune conditii, nu stati prea mult pe ganduri! Accesati pagina lor aici si aflati cum puteti sa o faceti.

Retete SOFIsticate

Inca nu am aruncat decat o privire peste carte, insa mi-a placut foarte mult ce am vazut. Retetele par destul de simplu de facut, includ si deserturi, nu doar mancare serioasa :D, iar fetita lui Tily este o simpatica. In plus, 7% din banii castigati se duc spre Asociatia Prematurilor. Deci va recomand din suflet Retete SOFIsticate, iar eu va voi anunta pe Instagram cand incep sa gatesc din ea (follow me here!).

Pentru poze trebuie sa le multumesc celor de la Shopping City Timisoara, care s-au ocupat cu imortalizarea momentului. Si daca nu aveti chef sa cautati cartea in librarii, o puteti comanda online de pe Libris (click here!).

blogu lu andra

Rambuku

Daca tot a revenit toamna, am zis ca ar fi cazul sa merg la teatru. Si confruntand programul meu extrem de solicitant din aceasta perioada cu cel al Teatrului National am dat peste Rambuku. Habar nu aveam despre ce este vorba si nici nu am incercat sa aflu. Pentru ca eram sigura ca indiferent daca avea sa imi placa sau nu, piesa urma sa ma impresioneze.blogu lu andra

Lebada neagra

Rambuku are foarte mult dans si mi s-a parut foarte straniu sa descopar atat de multi actori in piesa. Sau poate erau ceva trupa de dans pentru ca majoritatea personajelor asta faceau. Dar sa nu va inchipuiti valsuri sau tangouri, ci un personaj colectiv care parea scos din ceva filme de groaza. Si machiajul inspirat de cel al lui Natalie Portman in Black Swan nu i-a facut mai prietenosi. De fapt, jumatate din timp ma simteam ca la o exorcizare.

blogu lu andra

Rambuku

Abia spre finalul piesei mi-am dat seama ca nu eram departe de adevar. Pentru ca Rambuku este despre renastere… sau despre sinucidere. Inca nu am hotarat acest aspect :D. Daca personajele principale pornesc dintr-un punct intunecat, fiind cuprinsi de disperare si complet alienati de bucuriile vietii, finalul ii aduce in Rambuku, intr-o stare de beatitudine si lumina.

Mi-a placut mult modul dark in care a fost exprimata starea eroinei. Pentru ca ea este cea importanta, in aceasta piesa. Decorul, costumele, totul era atat de deprimant. Nu mi-a venit sa cred ca cineva poate pune in scena depresia. De aici am tras si concluzia cu sinuciderea :))). Dar cred ca nu ar trebui sa fiu atat de dramatica totusi.

blogu lu andra

Marele final

Urmeaza un spoiler, deci nu mai cititi daca nu va place sa aflati detalii din interior. Ceea ce m-a socat complet a fost finalul. Si daca eu am fost cum am fost, am crezut ca Alina o sa lesine :))). De ce? Pentru ca in final toata lumea era in Rambuku sau era Rambuku, depinde cum vreti sa priviti problema. Ideea este ca erau iluminati. Si in iluminarea lor au renuntat la hainele negre si au trecut la ceva halate albe de hartie. Si pe ei ploua. Deci va dati seama cam ce s-a intamplat cu halatele lor. Adica dupa vreo 3 minute, in mijlocul scenei erau 20 de barbati si femei cu toate cele la vedere. Si nu va povestesc asta pentru ca m-ar fi deranjat. Adica… am 30 de ani. Sa fim seriosi. Dar nu ma asteptam sa vad asa ceva intr-o piesa a Teatrului National Timisoara.

blogu lu andra

Photo credits: Adrian Piclisans

Sala in picioare

In momentul in care a cazut cortina, toata sala a aplaudat in picioare vreme de 5 minute si am avut de ce. Imaginile au fost extrem de expresive. Subtilul a fost de toata frumusetea. Am ramas cu intrebarile de rigoare, cum ar trebui sa se intample dupa orice piesa buna de teatru. Muzica ne-a purtat prin toate starile, chiar daca avea puternice influente islamice. Iar Claudia Ieremia a fost pur si simplu perfecta. Nu cred ca aveau cum sa gaseasca o actrita mai potrivita. A fost intruchiparea disperaririi si vocea ei mi-a atins sufletul. Cred ca a fost prima piesa la care pot spune ca am simtit durerea personajului principal.

In concluzie, piesa merita vazuta. Deci nu mai stati pe ganduri si urmariti programul Teatrului National (aici) pentru a vedea cand se mai joaca piesa. Iar daca aveti chef de altceva, luna aceasta si in noiembrie se joaca, printre altele, De ce iubim femeile (care este genial, dupa cum va spuneam aici), M-am hotarat sa devin prost (adica piesa care mi-a redeschis apetitul pentru teatru si despre care scriam aici) si Scrisori de dragoste catre Stalin (care a reprezentat o provocare, dupa cum mentionam aici).

Cat despre mine, urmeaza sa vad Frati in vreo 2 saptamani, deci dati repede subscribe daca aveti nevoie de inspiratie cand vine vorba despre piese de teatru :D.

 

blogu lu andra

Degustare Avincis la Enoteca de Savoya

Cand vine vorba despre vin, mai am de invatat. Nu stiu exact cum sa il degust. Il miros doar pentru ca am vazut ca asa se face :D. Si nu il apreciez decat pe cel dulce sau macar demi dulce. Prefer rose si nu cred ca mai are rost sa va explic de ce. Iar de la vinul rosu ma doare capul ingrozitor, dar fiert cu mirodenii il beau fara probleme :))).

blogu lu andra

It’s all about the mood

Cat am fost in Italia, in ficare seara ne adunam in jurul mesei si savuram un pahar de vin bun alaturi de o mancare delicioasa. Iar dupa, dormeam mai bine si ma trezeam fara nici un fel de problema, pregatita pentru o noua zi. Din pacate, nu am continuat acest obicei la intoarcerea in Romania. Desi mami si Flavius nu cred ca ar spune nu, daca as institui un astfel de obicei. Deci unde a aparut discrepanta? Probabil in stresul de peste zi, care nu imi permite sa ma bucur de seri linistite cum aveam in Italia. Pentru ca vinul are nevoie de o stare… nu poate fi baut asa, pur si simplu (cel putin nu de catre mine).

Enoteca de Savoya

Saptamana trecuta am avut parte de conditii propice pentru vin. Nu m-am mirat pentru ca mai fusesem la degustari la Enoteca de Savoya si mi-a placut la nebunie. Sticlele ce decoreaza peretii, boltele, zidurile descoperite, oamenii ce par usor sofisticati, nu au cum sa nu te aduca in povestea vinului. Si paharele mari. Ador paharele mari de vin. Mi se par cea mai misto chestie care a fost inventata vreodata.

Cu ocazia acestei degustari, Enoteca de Savoya a fost gazda pentru o crama romaneasca. Vinurile Avincis veneau tocmai din Oltenia, din Dragasani. Cu o poveste extrem de interesanta, crama a revenit la viata datorita unui politician (culmea!), iar in prezent este visul turismului viticol. Vila Dobrusa, construita in stil neo brancovenesc, adaposteste crama si este atat de frumoasa (cel putin in poze), incat imi doresc din suflet sa o vizitez si cred ca o voi face la un moment dat. Poate ii fac o surpriza lui Flavius de ziua lui :P.

5 vinuri pentru o seara de poveste

Sa revenim totusi la vin pentru ca am deviat putin de la poveste. Am primit spre degustare 5 tipuri de vin, branza pentru vinurile albe si mezeluri pentru cele rosii. Asta ca sa nu plecam de acolo pe 4 carari :))).

Am incepu cu un vin alb usor, care mie mi-a placut foarte mult. Se numeste Cramposie Selectionata si este un soi local din Dragasani. Mie mi-a placut foarte mult, dar juriul meu cu experienta (format din Flavius, Piri si mami) i-a acordat doar nota 8,5. Very sad!

A urmat al doilea vin alb, un fel de amestesc intre Feteasca Regala si Pinot Gris. Pentru mine a fost ok, iar juriul i-a acordat nota 8,33.

Preferatul meu a fost rose-ul. Din pacate, juriul nu l-a apreciat in aceeasi masura si i-a acordat doar nota 8.

Vinurile rosii nu mi-au placut deloc. Pinot Noire-ul l-am baut, cu chiu cu vai. In schimb, juriul a fost dat pe spate de el si i-a acordat cea mai mare nota a serii: 8,83.

Cat despre finalul apoteotic, acesta a purtat numele de Cuvee Andrei si era un Cabernet Sauvignon. Mie nu mi-a placut deloc. Era mult prea tare. Si la fel l-a considerat si juriul, drept pentru care a primit cea mai mica nota: 7,66. Doar Ceci a fost atat de impresionata de el incat a si cumparat o sticla.

Post Avincis

Dupa degustare eram lesinati de foame. Vinul are efectul acesta asupra stomacului, indiferent cata branza ai manca in combinatie cu acesta. Si oricat am fi vrut sa mancam ceva cu specific romanesc, de la tarabele din centru, am ajuns la KFC. Asa s-a lasat seara cu hohote de ras, aripioare picante si un plan indraznet pentru viitorul apropiat.

Dar nu va dau nici un spoiler pana nu se concretizeaza treaba :D.

Pentru mai multe evenimente si povesti cu vin (sigur nu este ultima mea degustare), nu uitati sa dati subscribe. Si inca mai aveti timp sa va inscrieti la editia a II-a a conferintei November Notes in Social Media. Nu ratati evenimentul toamnei la Timisoara!