– Tom Egeland – 
Din descrierea de pe site şi ce am mai citit despre carte, aveam aşteptări destul de mari de la ea, dar am fost puţin dezamăgită. Adică… mi se promitea Codul lui DaVinci norvegian şi am primit o poveste întortocheată, complicată fără rost şi peste măsură. Iar eu sunt puţin expertă în materie de thrillere, deci cam ştiu ce spun :D.
Bjorn Belto este un tânăr arheolog care ia parte la o descoperire mai aparte. Totul pare să decurgă normal până când ilustrul profesor care conducea lucrările fură racla proaspăt scoasă din pământ. Bjorn, fiind însărcinat cu supravegherea lucrărilor, ia asupra sa datoria de a recupera artefactul şi a descoperi de ce este atât de valoros. Însă el e puţin nebun şi, în loc să caute să deschidă racla (sau poate pentru că ştia cât de periculos ar fi fost pentru orice se afla înăuntru), încearcă să afle mai întâi ce anume ascunde aceasta. Pe parcursul călătoriei sale trebuie să se confrunte cu tot felul de piedici, fiind urmărit de cei care doreau artefactul iniţial, dar şi de propriile sale nevroze, temeri şi demoni.
Nu pot spune că nu mi-a plăcut deloc cartea, doar că a fost prea plină cu tot felul de introspecţii, care pe mine mă plicitsesc teribil. Şi mi s-a părut absurd că el tot încerca să afle ce e în raclă, în loc să încerce să o deschidă efectiv. Plus că nici secretul nu era chiar cine ştie ce WOW!!! Adică… a mai fost exploatată ideea.
Deci, dacă aveţi timp şi vreţi să citiţi un thriller mai light, dar plin de introspecţii, aruncaţi un ochi peste Capătul cercului. Iar această recenzie face parte din campania “Citeşte şi căştigă cărţi pe viaţă din colecţia Strada Ficţiunii”, iniţiată de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL.
Suna interesant! Imi plac cartile in care cineva pleaca intr-o calatorie si pe langa ceea ce descopera in mod evident(o tara, o comoara, etc) se descopera pe sine.
Pingback: Secrete de maximă securitate | Iubesc Viaţa
Nu cred ca mi-ar placea cartea astea, mie imi plac cele mai “siropoase” putin. De exemplu cartea de la tine cu “Dragostea dureaaza 3 ani” mi-a placut atat de mult ca ieri am terminat-o a doua oara. Imi place limbajul folosit si comparatiile cu sens pe care le foloseste Federic Beigbeder.
Chiar am de gand sa mai caut carti scrise de el!
Mersi mult
Alice, ma bucur tare mult ca ti-a placut cartea :D. Astept sa vad ce mai gasesti scris de el 😛
Sa stii ca nu am citit decat finalul recenziei, ca sa nu imi stric chiar toata surpriza. Am cartea pe aproape, asteptand sa fie deschisa. Mi-ai adus aminte de copilarie, cand nu citeam decat carti care aveau multe dialoguri. :)))
Sa imi spui cum ti se pare cand o termini de citit.