Întotdeauna cand se vaietă ai mei că sunt bătrâni şi că nu mai pot ca pe vremuri îmi vine să râd şi mă gândesc oare ce li se pare că facem noi aşa special sau ce puteau ei să facă aşa special pe vremuri şi nu mai pot acum?
Adevărul însă, pe care l-am realizat acum, e că tinereţea îţi permite mult. Poţi funcţiona cu puţine ore de somn, în cele mai dificile condiţii. Poţi să te pui să dormi la 3 noaptea şi la 9 să fi în picioare. Să te plimbi toată ziua, iar seara să mergi la următorul party. Să te culci la 4, să te trezeşti la 8 şi să funcţionezi în continuare, în condiţii de stres, fără să dormi, o zi întreagă. Iar dacă ar fi necesar sau s-ar ivi ocazia, probabil te-ai mai duce la un party doar pentru că se ţine şi ai chef.
Eram destul de sigură că un asemenea program e imposibil, mai mult decât ar putea suporta orice fiinţă umană, dar după ce l-am trăit… nu e chiar aşa rău. Da, sunt momente în care îţi pică ochii de somn şi-ţi vine să dormi oriunde apuci, dar din pură voinţă, poţi continua.
E ciudat cât de mult din fiinţa noastră funcţionează pentru că vrem şi, dacă voinţa ne e suficient de puternică, obstacolele se diminuează şi dispar într-o clipită.
Întrebarea însă e următoarea: ce faci când te ajunge oboseala?